Page 1 sur 1

Francofonia: comunitate culturala, dar si politica

MessagePublié: Mer Sep 13, 2006 3:03 pm
par christine
Francofonia: comunitate culturala, dar si politica

CRONICA ROMANA
13 09 2006

Bogdan Stoleru

"A fi francofon inseamna sa folosim o limba comuna si sa impartasim anumite valori precum democratia, libertatea, drepturile omului, dreptatea, solidaritatea, progresul, diversitatea culturala, fara sa pretindem ca detinem monopolul acestora. [...] Anul trecut [2002 n.r.], mai bine de o suta de tari care si-au dat seama de bogatia si de evidenta comunitatii noastre, diverse in ceea ce priveste formele ei de exprimare, dar, totodata, unita spre a se deschide catre ceilalti, catre vorbitorii de limba portugheza, catre hispanofoni, catre vorbitorii de araba, catre rusofoni... si a apara alaturi de acestia o alta viziune asupra globalizarii. Cea care cauta pacea si favorizeaza cunoasterea celorlalti, cea care sarbatoreste universalul existent in fiecare dintre noi."
Abdou Diouf, Secretarul General al OIF

FRANCOFONIA
Termenul de “Francofonie” a fost utilizat, intr-o prima acceptiune, la sfarsitul secolului al XIX-lea, pentru a desemna spatiile geografice unde limba franceza era folosita in mod curent. In anii 1950-1970, s-a avansat ideea unei comunitati francofone, fapt care a condus la crearea primelor organizatii si institutii francofone. La 20 martie 1970, s-a infiintat Agentia de Cooperare Culturala si Tehnica (ACCT), cu sediul la Paris, unica organizatie interguvernamentala si principalul operator al Miscarii Francofone. Incepand de la aceasta data, ziua de 20 martie marcheaza “Ziua Internationala a Francofoniei”.

STRUCTURA
Organizatia Internationala a Francofoniei (OIF) este o institutie infiintata pe baza limbii si a valorilor comune. OIF reuneste 53 de state si de guverne membre, alaturi de 10 observatori. Aceasta conduce actiunile in domeniul politicii internationale si a cooperarii multilaterale. Situata sub autoritatea instantelor sale politice, Organizatia Internationala a Francofoniei este condusa de un Secretar general si cuprinde un Administrator, o Delegatie a Drepturilor Omului, a pacii si a democratiei, directii de programe si sprijinire, servicii si, de asemenea, filiale permanente si birouri regionale.
Secretarul general conduce actiunea politica a Francofoniei, este purtatorul de cuvant si reprezentantul oficial la nivel intrenational. Secretarul general este responsabil de sustinerea cooperarii francofone multilaterale. Acesta conduce Consiulul de cooperare. Este reprezentat in instantele operatorilor. Secretarul general numeste un Administrator pentru patru ani. Acesta isi exercita functiile prin delegarea Secretarului general. Administratorul are ca principale functii de a executa si gestiona cooperarea interguvernamentala multilaterala, astfel incat sa asigure, sub autoritatea Secretarului general, gestionarea problemelor administrative si financiare.
Inaltul Consiliu al Francofoniei este situat alaturi de Secretarul general. Acesta are o functie de analiza a tendintelor majore ale evolutiei actualitatii. Acesta reuneste 38 de personalitati reprezentative ale Francofoniei, la cel mai inalt nivel in lume.
Comisiile nationale. Fiecare tara membra poate crea Comisii nationale cu scopul de a participa la sensibilizarea, analizarea si la concentrarea asupra actiunii Francofoniei pe teritoriul sau.
• Cei 4 operatori ai Francofoniei pun in practica deciziile luate la Sommet in functie de domeniul lor de competenta. OIF ii sprijina pe cei patru operatori ai sai: Agentia Universitara a Francofoniei, TV5 Monde, Universitatea Senghor din Alexandria, Asociatia Internationala a Primarilor Francofoni (AIMF).

INSTANTELE
OIF este plasata sub autoritatea unor instante politice care intervin la diferite niveluri de decizie: Sommet, Conferinta ministeriala a Francofoniei si Consiliul Permanent al Francofoniei.

• Sommet-ul Francofoniei. Conferinta sefilor de state si de guverne a tarilor francofone, numita in mod comun Sommet, este instanta suprema a Francofoniei. Sommet-ul se organizeaza la fiecare doi ani si este prezidat de un sef de stat sau de guvern al tarilor invitate la conferinta urmatoare. Sommet-ul stabileste asupra admiterii de noi membri cu drepturi depline, de membri asociati si membri observatori la Organizatia Internationala a Francofoniei. In cadrul Sommet-ului se stabilesc orientarile Francofoniei si manierele care ii asigura renumele la nivel mondial. Tot in cadrul acestei conferinte se alege Secretarul general si se adopta toate rezolutiile necesare pentru buna functionare a Francofoniei si pentru realizare obiectivelor sale.
• Conferinta Ministeriala a Francofoniei (CMF) se reuneste intre Sommet-uri cu scopul de a asigura continuitatea politica. Membrii Sommet-ului sunt reprezentati de ministrii afacerilor externe sau de ministrii insarcinati cu pastrarea legaturilor cu Francofonia. Aceasta confe-rinta are ca misiune supravegherea executarii deciziilor administrative hotarate in cadrul Sommet-ului si pregatirea urmatoarei conferinte a sefilor de state. Conferinta ministeriala se pronunta asupra liniilor principale de actiune multilaterala francofona. In afara de acestea, CMF recomanda Sommet-ului admiterea de noi membri cu drepturi depline si de noi membri asociati.
Consiliul Permanent al Francofoniei (CPF) este instanta insarcinata cu pregatirea si urmarirea Sommet-ului. Este prezidat de Secretarul general al Francofoniei si compus din reprezentanti oficiali acreditati de sefi de state sau de guverne membre ale Sommet-ului. In caz de necesitate, Secretarul general poate reuni oricand aceasta intrunire. Consiliul permanent are, in special, misiunea de a supraveghea executarea deciziilor luate la Conferinta ministeriala. De asemenea, trebuie sa examineze propunerile de repartizare a Fondului Multilateral Unic (FMU) si sa-si exercite rolul moderator, coordonator si arbitru. Consiliul dispune rezultatele sale comisiilor urmatoare de: politica, economie, cooperare si programare, si comisia administrativa si financiara.

MISIUNEA

Organizatia Internationala a Francofoniei conduce o actiune in favoarea pacii, democratiei si a drepturilor omului, si anima in toate domeniile o unitate intre membrii sai. Aceasta aduce, in caz de necesitate, statelor si guvernelor membre un sprijin in elaborarea sau consolidarea propriilor politici sectoriale. OIF actioneaza pentru tarile din Sud si in tranzitie, dobandind mijloacele de stapanire a proceselor pentru propria dezvoltare si care sa genereze o dinamica proprie pentru o dezvoltare umana si sociala durabila si echitabila. In noiembrie 2004, comunitatea francofona si-a stabilit, cu ocazia celui de-al X-lea Sommet al Francofoniei, un plan de actiuni multilaterale clar si inedit, fixat pe o perioada de zece ani:
Limba franceza si diversitatea culturala si lingvistica. Francofonia a vegheat asupra renasterii limbii franceze ca un instrument de comunicare si un vector cultural si, prin extensie, ca o limba de comunicare Internationala, de invatamant si de suport al unui dinamism intelectual stiintific si cultural inovator.
Pace, democratie si drepturile omului. Francofonia intelege sa aduca o contributie semnificativa la promovarea pacii, democratiei si la sustinerea statului de drept si drepturilor omului, punand accent pe prevenire. O viata politica calma si satisfactia cetatenilor de a se bucura de toate drepturile lor, obiective ale Declaratiei de la Bamako, sunt intr-adevar considerate ca elemente indispenabile ale dezvoltarii durabile.
Educatie, formatie, invatamant superior si cercetare. Educatia inteleasa in sensul larg, ca acces la autonomie si informare pentru toti, incepe prin accesul tuturor copiilor la studiile primare fara distinctie intre sexe. Aceasta implica, intr-o abordare integrata de la studii primare la studii superioare, o educatie si o formare permitand accesul la munca.
Dezvoltare durabila si solidaritate. Angajata sa actioneze pentru o dezvoltare durabila, Francofonia sustine imbunatatirea guvernarii economice, dezvoltarea capacitatilor, concentrarea si identificarea de strategii comune in cadrul marilor negocieri internationale. Aceasta misiune este strans legata de capacitatea statelor de a se integra in economia mondiala si de lupta eficace contra saraciei, element al strategiei lor nationale de dezvoltare durabila.

PARTENERIATELE
OIF a dezvoltat un mare numar de actiuni politice si programe de cooperare cu diversi parteneri. Aceasta a lucrat in colaborare cu: operatorii si alte organisme ale Francofoniei, organizatii internationale guvernamentale si non-guvernamentale, parteneri privilegiati: Organismele Francofoniei, OIG - Organizatiile interguvernamentale, OING - Organizatii intrenationale non-guvernamentale francofone. In cadrul altor parteneriate, OIF intretine relatii privilegiate cu anumiti parteneri: Consiliul International de Radio-Televiziune de Expresie Franceza (CIRTEF) si Forumul Francofon al Afacerilor (FFA).
Surse: www.francophonie.org, Ministerul Afacerilor Externe, Wikipedia - Enciclopedia libera

Membrii Organizatiei Internationale a Francofoniei.
OIF grupeaza 53 de state si guverne si 10 membri observatori, repartizate pe cinci continente, unite, aproximativ, de folosirea in comun a limbii franceze. Vorbita de 175 de milioane de persoane, limba franceza are statut de limba oficiala, singura sau cu alte limbi, in 30 de state si guverne membre OIF.
AFRICA CENTRALA: Burundi, Camerun, Republica Centrafricana, Congo, Congo RD, Gabon, Guineea Ecuatoriala, Ruanda, Sao Tomé si Principe, Ciad
AFRICA DE EST si OCEANUL INDIAN: Insulele Comore, Djibouti, Madagascar, Insulele Mauritius si Seychelles
AFRICA DE VEST: Benin, Burkina Faso, Capul Verde, Coasta de Fildes, Guineea, Guineea Bissau, Mali, Niger, Senegal, Togo
AFRICA DE NORD si ORIENTUL MIJLOCIU: Egipt, Liban, Maroc, Mauritania, Tunisia
AMERICA-CARAIBE: Canada, Canada (Nouveau-Brunswick), Canada (Québec), Republica Dominicana, Haiti, Sainte-Lucie
ASIA-PACIFIC: Armenia**, Cambodgia, Georgia**, Laos, Vanuatu, Vietnam
EUROPA: Albania*, Andorra*, Austria**, Belgia, Bulgaria, Communauté française de Belgia, Croatia**, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei*, Franta, Grecia*, Ungaria**, Lituania**, Luxemburg, Moldova, Monaco, Polonia**, Republica Ceha**, Romania, Slovacia**, Slovenia**, Elvetia
* Membri
** Observatori

• Tari cu franceza ca singura limba oficiala: Franta, Benin, Burkina Faso, Congo, Coasta de Fildes, Gabon, Guineea, Mali, Monaco, Niger, Republica Democrata Congo, Senegal, Togo
• Tari in care limba franceza este una dintre limbile oficiale: Belgia (Valonia, Bruxelles), Burundi, Camerun, Canada (Québec, New Brunswick, Saskatchewan), Comore, Djibouti, Haiti, Luxemburg, Madagascar, Republica Centrafricana, Rwanda, Seychelles, Elvetia, Ciad, Vanuatu
• Tari in care limba franceza este folosita in mod curent: Algeria, Andorra, Maroc, Tunisia.


Francois Mitterrand si Francofonia


In august 1983, consiliul de ministri a luat doua importante decizii: 1) A fost creat un Inalt Consiliu al Francofoniei care era prezidat de Presedintele Republicii si care reunea zeci de personalitati franceze si straine, vicepresedinte fiind numit Léopold Sédar Senghor. 2) In al doilea rand, Guvernul a inlocuit Inaltul Comitet al limbii franceze cu doua institutii aflate in apropierea Primului Ministru, un Comisariat general si un Comitet consultativ al Limbii Franceze. Comisariatul avea misiunea de a intari eficacitatea actiunilor Statului in domeniul limbii franceze si de a analiza modalitatile pentru promovarea sa (traduceri, terminologie, legislatie etc.). Comitetul consultativ trebuia sa asigure transmiterea limbii franceze si o buna intrebuintare a acesteia. Pe 9 iunie 1985, intr-un interviu Presedintele Mitterrand a declarat: „Suntem pe cale sa punem ordine intr-un mod foarte interesant in cadrul institutiilor francofoniei. Personal, sunt foarte multumit. Noi initiative vor fi luate inainte de sfarsitul anului 1985”. Intr-adevar, pasul institutional nu era complet fara crearea unei organizatii internationale care sa reuneasca la cel mai inalt nivel toate tarile francofone. Ideea nu era insa noua, aceasta fiind lansata inca din 1960.
La primul Sommet din 1986, François Mitterrand a reusit sa aduca la aceeasi masa cateva dintre perso-nalitatile fondatoare, reunind si 39 “de sefi de stat si de guverne avand in comun folosirea limbii franceze”. Acest prim sommet a stabilit principiile care au stat la baza urmatoarelor intalniri: refuzul de a crea institutii noi si decizia de a incredinta executarea programelor stabilite la Sommet pentru operatori: in primul rand, Agentiei de Cooperare Culturala si Tehnica (ACCT), devenita apoi Agentia Interguvernamentala a francofoniei (AIF), „operator principal”, si a celorlalte institutii recunoscute, precum Asociatia Universitatilor care folosesc partial sau integral limba franceza (AUPELF), devenita azi Agentia Universitatilor Francofoniei (AUF) sau TV5, considerati „operatori directi”. Mitterrand nu a pastrat o amintire eroica a acestor momente. In timpul Consiliului Ministrilor din 15 septembrie 1988, si-a reamintit deschiderea primei sedinte: “Am oferit cuvantul tuturor celor care au dorit. Ca de obicei toata lumea era intimidata. In final un delegat a ridicat mana si a luat cuvantul, era un reprezentant al Vanuatu si a vorbit in engleza pentru ca nu stia franceza.”
Trei puncte ale proiectelor OIF merita sa fie amintite, nu pentru ca sunt singurele sau sunt cele mai vizibile, ci pentru ca raspund cel mai bine sentimentului tipic lui Mitterrand, o alianta intima intre problematica culturala si lingvistica, si mizele politice ale francofoniei. Primul este reatasamentul, dorit de Boutros Boutros-Ghali si sustinut de Franta, al Inaltului Consiliu al Francofoniei, creat ca o institutie franceza, la OIF, organizatie multilaterala. Al doilea punct consta in abundenta si cresterea parteneriatelor OIF si a operatorilor acesteia. In al treilea rand trebuie amintit angajamentul OIF in favoarea diversitatii culturale in cadrul mondializarii.
(Dupa un articol de Michele Gendreau-Massaloux, Rectorul Agentiei Universitare a Francofoniei)


Organizatia Internationala a Francofoniei - REPERE ISTORICE


1880: Geograful francez Onésime Reclus (1837-1916) creeaza termenul de “francofonie” pentru a defini ansamblul persoanelor si al tarilor care utilizeaza limba franceza, in diverse modalitati
1926: Crearea Asociatiei Scriitorilor de Limba Franceza
1950: Crearea Uniunii Internationale a Jurnalistilor si a Presei de Limba Franceza (UIJPLF), devenita Uniunea Presei Froncofone
1955: Crearea radiourilor francofone publice (Radio France, Suisse Romande, Radio Canada si Radio-televiziunea Belgiana)
1960: Personalitati ca Hamani Diori, Habib Bourguiba si Léopold Sédar Senghor propun gruparea tarilor care isi dobandisera recent independenta, care doreau sa dezvolte cu Franta relatii fondate pe afinitati culturale si lingvistice
1960: Crearea Conferintei Ministrilor Educatiei Nationale din tarile francofone (CONFEMEN)
1961: Crearea, la Montréal, a Asociatiei Universitatilor partial sau integral de Limba Franceza (AUPELF)
1962: Revista “Esprit” publica un articol, azi devenind referinta, unde cuvantul “francofonie” este citat din nou. Acest concept primeste acolo, consacrarea definitiva, care releva un al doilea sens de “comunitatea de limba franceza”
1967: Constituirea Asociatiei internationale a parlamentarilor de limba franceza (AIPLF)
1969: Crearea Conferintei Ministrilor Tineretului si Sportului din tarile francofone (CONFEJES)
1970: Fondarea, la Niamey (Niger), a primului organism interguvernamental al Francofoniei: Agentia de Cooperare Culturala si Tehnica (ACCT)
1978: Crearea Consiliului Intrenational al radio-televiziunilor de expresie franceza
1979: Crearea Asociatiei Internationale a prima-rilor si responsabililor capitalelor si metropolelor partial sau integral francophone (AIMF)
1984: Crearea televiziunii TV5, canal de televi-ziune francofon
1986: Primul Sommet al Francofoniei, la Paris, 17-19 februarie
1987: Al II-lea Sommet francofon, Québec (2-4 septembrie), in cadrul caruia a fost decisa periodicitatea bienala a Sommet-urilor. Cu aceasta ocazie, inaugurarea primei universitati multila-terale, la scara a 40 de tari: Universitatea retelelor de expresie franceza (UREF). Se dezvolta noi domenii de cooperare, in special agricultura si energie, prin crearea Institutului energetic al tarilor avand in comun utilizarea limbii franceze (IEPF)
1988: Celebrarea primei Zile Internationale a Francofoniei, 20 martie
1989: Al III-lea Sommet francofon, Dakar (24-26 mars). Franta renunta la rambursarea datoriei publice a 35 de tari africane. Crearea, la Alexandria, in Egipt, a Universitatii Senghor, cu contributia financiara a tarilor francofone si conditiilor oferite de Guvernul egiptean
1991: Al IV-lea Sommet francofon de la Chaillot (Paris), din luna noiembrie, reuneste aproape 50 de delegatii. Sunt admise Romania, Bulgaria si Cambodgia. Sommet-ul decide “intarirea dimensiunii politice” si instituie Consiliul Permanent al Francofoniei (CPF), care reuneste reprezentantii sefilor de stat sau de guvern din tarile francofone. TV5, canalul de televiziune francofon, emite in Africa
1993: Al V-lea Sommet francofon de la Mauritius (16-18 octombrie), reprezinta prilejul de afirmare a dorintei de cooperare Nord-Sud si Sud-Sud
1995: Conferinta Ministeriala la nivelul ministrilor de justitie Cairo, Egipt, 30 octombrie. Planul de actiune adoptat este axat pe patru teme: independenta magistraturii, o justitie garantata de statul de drept, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, justitia factor al dezvoltarii
1995: Al VI-lea Sommet francofon de la Cotonou (Benin), in perioada 2 - 4 decembrie, consacra afirmarea politicii comunitatii francofone pe scena internationala. Admiterea Saint-Thomas si Principe si a Republicii Moldova ridica la 49 numarul membrilor cu drepturi depline la Sommet-uri
1996: Conferinta Ministeriala a Francofoniei (CMF, la nivel de ministri ai afacerilor externe) de la Marrakech adopta Carta Francofoniei. ACCT devine Agentia Interguvernamentala a Francofoniei
1997: Al VII-lea Sommet francofon se desfasoara la Hanoi, Vietnam (14-16 noiembrie). Crearea functiei de Secretar general al Francofoniei si alegerea domnului Boutros Boutros-Ghali
1998: A douasprezecea sesiune a Conferintei Ministeriale se desfasoara la Bucuresti. Se adopta denumirea de “Organizatie Internationala a Francofoniei”
1999: Conferinta ministrilor Economiei si Finantelor, Monaco, 14-15 aprilie
1999: Al VIII-lea Sommet francofon, Moncton (New Brunswick, Canada), 3-5 septembrie
2000: Conferinta femeilor din Francofonie, Luxemburg, 4-5 februarie
2000: Adoptarea Declaratiei de la Bamako (3 noiembrie) - “Practicile democratice, drepturile si libertatile in spatiul francofon”
2001: Conferinta ministeriala a Culturii de la Cotonou, Benin, 20-21 iunie. S-a luat in discutie propunerea creatiei unui instrument juridic international al culturii si rolul important al industriilor culturale
2002: Al IXlea Sommet francofon, Beirut, Liban, 18 - 20 octombrie
2004: Al X-lea Sommet francofon, Ouagadougou, Burkina Faso, 26-27 noiembrie
2005: Conferinta Ministeriala a Francofoniei, Antananarivo, Madagascar, 22-23 noiembrie
2006: Al XI-lea Sommet francofon, Bucuresti, 28-29 septembrie

PS. Multe date si informatii din acest articol sunt mentionate si in paginile acestui sit precum si in cartea FRANCOFONIA scrisa de francezul Xavier DENIAU si tradusa de mine cu un deceniu in urma...
Multumim cotidianului CRONICA ROMANA de-a fi publicat acest documentar, ce pare sa nu fi interesat redactiile altor publicatii periodice de la noi...

"IL VAUT MIEUX PLUS TARD QUE JAMAIS"/ "Mai bine mai tarziu decat deloc" - este un proverb comun francezilor si romanilor...

Nicolae DRAGULANESCU
Presedintele LCCSRF