ROMANIA FRANCOFONA - DE LA SPERANTE LA REALITATI

[christine]

20 martie: Ziua Mondiala a Francofoniei
ROMANIA FRANCOFONA - DE LA SPERANTE LA REALITATI
-
În 1993, la cea de-a V-a Conferinta a sefilor de stat si de guvern ai tarilor având în comun utilizarea limbii franceze (din Insula Mauritius), România a primit statutul de “membru cu drepturi depline” al Francofoniei, o vasta colectivitate a popoarelor ce vorbesc limba franceza”, formata din peste 500 milioane de locuitori (de toate rasele si religiile), situate în 52 de state si teritorii, din 5 continente. Pentru acestia, limba franceza – ca limba materna, oficiala, secundara, „cu statut privilegiat în învatamânt” sau chiar minoritara – constituie, în viziunea lor, „liantul unui vast spatiu de dialog si cooperare, cunoastere si progres, libertate si democratie, solidaritate si schimburi economice si culturale”, spatiu denumit Francofonia si care a fost institutionalizat în 1986 (la I-a Conferinta a sefilor de stat si de guvern ai tarilor având în comun utilizarea limbii franceze).
De atunci, România celebreaza oficial la 20 martie Ziua Mondiala a Francofoniei, precum si sapamâna incluzând aceasta data – Saptamâna Mondiala a Francofoniei.
Dupa cum afirmam si în prefata lucrarii „Francofonia” (scrisa de Xavier Deniau si publicata în 1996, în versiune româneasca, de Editura Niculescu), statutul onorant obtinut în 1993 a fost acordat exclusiv pentru ceea ce românii au dorit, putut si stiut sa faca – pe parcursul a aproape doua secole – pentru dezvoltarea si raspândirea limbii franceze în tara noastra. Din aceasta carte de referinta rezulta cu prisosinta ca Francofonia este înca doar un proiect promitator pentru viitoarele generatii si, în nici-un caz, o structura suprastatala ce ar impune popoarelor francofone hegemonia Frantei sau o „pârghie” politica actionând ca instrument de influentare a unora si/ sau de dezbinare a altora.
În viziunea membrilor asociatiei noastre – singura din România care îsi propune prin statut sa contribuie la promovarea Francofoniei în România si a României în tarile francofone – a fi astazi francofon în România ar trebui sa însemne a cunoaste bine si a practica frecvent limba franceza, a putea circula liber, a studia si a lucra în tarile francofone, a pune permanent în valoare avantajele inerente limbii franceze si a sprijini viitorul ei în România.
De fapt, vocatia Francofoniei consta, în conceptia organizatorilor ei, în „solidaritatea reala, în fapte, a popoarelor ce vorbesc limba franceza”, limba ce este considerata ca fiind purtatoarea unui anumit sistem de valori. De aceea initiativa de-a organiza comunitatea francofona a revenit …Africii si nu Frantei!
Din pacate, în România, pe de o parte sunt mereu alte numeroase probleme mult mai importante – situatie reflectata zilnic de mass media - si, pe de alta parte, mai persista multe confuzii (ca, de exemplu: a fi francofon ar însemna sa dispretuiesti alte limbi, în special limba engleza, francofonia ar semnifica atasamentul fata de Franta, România nu ar fi o tara francofona, etc.), astfel încât a mai acorda astazi atentie limbii franceze si francofoniei, pare multora a fi un „lux” cu totul demodat, inutil si/ sau chiar demagogic…

1. Câteva argumente internationale actuale pentru cunoasterea si practicarea limbii franceze
- Limba franceza este vorbita de peste 169 milioane de francofoni (reprezentând 3,2% din populatia Terrei), din peste 50 de tari, situându-se pe locul al 9-lea în lume, ca numar de vorbitori.
- Cei 169 milioane de francofoni traiesc în: Europa (44%), Africa (46,3%), America (7,6%), Asia (1,8%) si Oceania (0,3%).
- In Europa, cei mai multi francofoni se afla în Franta (100% din populatie), Belgia (45% din populatie), Elvetia (20% din populatie) si Luxemburg. In cadrul Uniunii Europene si al Elvetiei, limba franceza se situeaza pe locul al 2-lea (cu 71 milioane de vorbitori), dupa limba germana (90 milioane de vorbitori), dar înainte de limba engleza (61 milioane de vorbitori).
- In America de Nord, cei mai multi francofoni se afla în Canada (cca. 10 milioane vorbitori, reprezentând cca. 30% din populatie), în statele Quebec (82% din populatie). Minoritati francofone mai importante se afla în statul Louisiana din SUA (cca. 300.000 de persoane), în Haiti (cca. 2 milioane de persoane) si în câteva Departamente de Peste Mari franceze (Guadelupa, Martinica, Guiana franceza).
- In Africa traiesc cca. 75 de milioane de francofoni, în special în tari ce au fost colonii sau protectorate franceze (Maroc, Tunisia, Algeria, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Burkina, Benin, Camerun, Senegal, Republica Centrafricana, Gabon, Congo, Zair, Madagascar, Rwanda, Burundi, etc.).
- Limba franceza este o limba larg utilizata în diplomatie
- Limba franceza este o limba importanta pe plan cultural, stiintific, artistic, literar.
- Limba franceza este una din cele doua limbi de lucru ale ONU
- Este o limba vorbita de oameni apartinând tuturor raselor si multor etnii
- Limba franceza este utilizata în Franta, Belgia si Luxemburg, tari în care îsi au sediul, practic, toate institutiile Uniunii Europene
- Faciliteaza efectuarea de studii si cercetari stiintifice în numeroase universitati din toata lumea
- Limba franceza este o limba larg utilizata în turismul international
- Limba franceza este limba Frantei, o tara renumita în prezent mai ales pentru bucataria si moda sa, ambele bucurându-se de un justificat prestigiu international
- Marile orase francofone ale Planetei – Paris, Montreal, Geneva, etc.– sunt cunoscute în toata lumea pentru dinamismul si cosmopolitismul lor precum si pentru calitatea remarcabila a vietii locuitorilor lor
- Limba franceza este o limba vorbita de marile comunitati religioase ale lumii: crestinii, musulmanii si evreii
- Cunoasterea limbii franceze, ca limba straina, poate contribui în mod substantial la protejarea pluralismului lingvistic în lume precum si la evitarea dominatiei exclusive a unei singure limbi utilizate ca limba internationala; în plus, practicarea limbii franceze poate contribui la consolidarea democratiei lingvistice.
- Cunoasterea limbii franceze poate fi foarte utila celor care studiaza alte limbi latine ca, de exemplu, româna, italiana, spaniola, portugheza, etc.
- Limba franceza este una din cele mai studiate limbi straine de pe mapamond
- Limba franceza este - în functie de numarul utilizatorilor ei - a saptea limba utilizata pe Internet (dupa engleza, japoneza, chineza, germana, spaniola si coreeana)

2. Câteva argumente pentru francofonia si francofilia românilor
Pentru români, limba franceza a fost - începând din secolul al XVIII-lea - limba preferata a vechii aristocratii ce o alesese ca mijloc privilegiat de comunicare internationala si, uneori, chiar de comunicare interna.
Si astazi, dupa trei secole, limba franceza mai are înca în România, statutul unei limbi privilegiate, fiind uneori supranumita “langue de coeur”, întrucât ea a fost si mai este cea mai iubita dintre limbile straine învatate în scoala (datorita calitatilor sale intrinseci specifice: origine comuna latina usurinta învatarii, expresivitate, prestigiu, prestanta, eleganta, rigoare, etc.). În plus, spre diferenta de ceea ce s-a întâmplat la noi cu limba rusa, în România nimeni nu a fost vreodata obligat sa învete limba franceza!...În consecinta, astazi, cca 50% din elevii si studentii români au ales sa studieze limba franceza iar circa 25% din români vorbesc curent limba lui Voltaire.
Influenta franceza a început în România prin anul 1750; astfel, treptat, Franta a devenit pentru români - ca, de altfel, si pentru locuitorii altor tari - aproape un mit de cultura, de libertate si de democratie.
“De aproape patru secole, poporul francez ofera celorlalte popoare ale lumii, în special celor europene, prin literatura, ideile, conceptiile, tendintele si aspiratiile sale, numeroase modele demne de urmat. Se pare ca aceasta influenta a avut cele mai puternice efecte în România întrucât, în aceasta tara, ea a reusit sa modeleze profund modul de gândire si chiar sensibilitatea unui întreg popor. Aceasta influenta este în prezent usor de recunoscut atât în spiritul românilor, în politica, legislatia si beletristica din România cat si în modul de organizare si functionare a administratiei publice românesti, a învatamântului si a vietii sociale din România, dar mai ales în statutul privilegiat al limbii franceze în liceele si universitatile României.”[Nicolae Dragulanescu, La Roumanie francophone, 1994]
Pentru a întelege mai bine de ce influenta franceza a fost în România atât de pertinenta si multiforma este necesara o scurta trecere în revista a celor mai importante fapte istorice relevante :
¨ secolul al XVIII-lea - operele clasicilor francezi circula în original prin mai toate bibliotecile românesti ale timpului, iar prezenta franceza în spatiul tarilor române este confirmata de anumiti reprezentanti oficiali ai Frantei ce încearca aici sa echilibreze influenta si puterea exercitate de turci
¨ dupa 1789 - ideile Revolutiei franceze se raspândesc în tarile române; un mare numar de ofiteri si nobili francezi cauta si gasesc în tarile române atât azil politic cât si un specific “douceur de vivre”. Ei aduc astfel aici nu numai idei noi ci chiar elemente de cultura si obiceiuri occidentale ...
¨ 1794 (Bucuresti) si 1796 (Iasi) - se deschid primele consulate franceze în capitalele fostelor tari române
¨ începutul secolului al XIX-lea :
- primii studenti români traiesc si studiaza în Franta (în special la Paris)
- în preajma Revolutiei de la 1848, poporul român si elitele sale cautau un model de civilizatie si un exemplu de cultura occidentala capabile sa consolideze “mostenirea” lor latina. Cultura si civilizatia franceze pareau sa aiba nu numai aceste calitati, dar si gloria de-a fi, la momentul respectiv, cele mai bune din lume, din toate punctele de vedere.
- întreaga generatie a revolutionarilor români de la 1848 îsi face studiile, se formeaza si se maturizeaza la Paris (datorita influentei exercitate de unii francezi celebri - ca, de exemplu, Lamartine, Michelet si Edgar Quinet - aici se constituie “Cercul revolutionar român” condus de prestigiosi români - intelectuali în devenire – ca N. Balcescu, I. Ghica, Al. Rossetti, A. I. Cuza)
- profesorul francez J. Auguste Vaillant înfiinteaza la Bucuresti (în 1830) o scoala pentru copiii elitelor vremii. Astfel, limba franceza începe sa se raspândeasca în România, în mod organizat si chiar cu metoda...
¨ 1848 - pe baricadele Revolutiei din Paris flutura alaturi drapelele tricolore ale Frantei si României
¨ 1859 - Franta sustine din toata inima Unirea Principatelor Române (si, astfel, nasterea României) recunoscând dubla alegere a domnitorului A. I. Cuza în fruntea Moldovei si a Tarii Românesti
¨ 1877 - Franta, prin vocea si faptele lui Napoleon al III-lea, influenteaza obtinerea independentei României.
¨ 1916 - Misiunea militara franceza în România (condusa de Generalul Berthelot) reorganizeaza complet Armata româna
- România încheie un “Tratat de alianta” cu Franta, Italia, Rusia si Marea Britanie
¨ 1918 - Franta sustine “România Mare”
¨ 1923 - Constitutia româna se inspira substantial din Constitutia franceza, iar Codul civil român - din Codul Napoleon.
¨ 1939 - Reprezentantii Frantei si ai României semneaza primele “Acorduri franco-române de cooperare culturala si intelectuala”
Se constata astfel lesne ca mai toate actele importante ale istoriei României - între anii 1848 si 1940 - au fost realizate cu sprijinul sau aprobarea Frantei. Mai mult, influenta franceza în România - pe parcursul ultimelor doua secole - este foarte vizibila nu numai în ceea ce priveste studiul si utilizarea limbii franceze ci si în ceea ce priveste adoptarea a numeroase idei, practici, moduri de gândire si actiune, obiceiuri si traditii specifice Frantei.
“Aceasta influenta franceza a modelat modul de gândire si sensibilitatea românilor. Ea poate fi recunoscuta astazi cu usurinta în ansamblul manifestarilor spiritualitatii românesti, politice, sociale, culturale, lingvistice, etc.” [Nicolae Dragulanescu - La Roumanie francophone, 1994]
Cu toata relativ marea distanta ce separa cele doua spatii socio-culturale si, mai ales, cu toate vicisitudinile istoriei (ce au îndepartat pe români de francezi pe parcursul celor 50 de ani de razboi cald si rece, între anii 1940-1990), interesul, simpatia, atasamentul si chiar dragostea românilor pentru limba franceza, francezi si Franta nu au scazut ci s-au mentinut si, uneori, chiar s-au amplificat, generând astfel francofonia (= cunoasterea si practicarea limbii franceze) si chiar francofilia (= atasamentul fata de francezi si Franta) românilor.
Învatamântul de si în limba franceza ar trebui sa fie considerat si astazi, în România, ca fiind prioritar, întrucât pentru români, limba franceza este simultan:
“- un excelent mijloc de facilitare a schimburilor culturale, stiintifice si tehnice
- o prestigioasa limba literara, o riguroasa limba filosofica si stiintifica precum si limba în care au fost realizate si descrise numeroase si importante descoperiri, inventii si aplicatii tehnice
- o limba internationala si oficiala a diplomatiei (pe acelasi plan cu limba engleza)
- limba celei de-a patra puteri mondiale pe plan industrial, agricol si comercial, Franta.” [Nicolae Dragulanescu, La Francophonie - une voie originale d'ouverture sur le monde, 1995].
Astfel, apartenenta actuala a României la miscarea francofona internationala justifica pe deplin utilizarea sintagmei “România francofona“.

3. Situatia actuala a studierii si practicarii limbii franceze în România
În lipsa unui indicator statistic mai relevant (dar si mai dificil si mai costisitor de evaluat), oficialitatile francofone iau în considerare evolutia urmatorilor indicatori:
A. Numarul total al elevilor/ studentilor ce studiaza limba franceza (la nivel national)
În România, în anul scolar 19931994, acest indicator – cu referire doar la elevi - avea valoarea 2.051.018 (comparativ cu valoarea 1.224.128 la limba engleza). Conform unor statistici neoficiale, acest indicator ar fi avut valoarea 1.575.987, în cursul anului scolar 1998/1999, ceea ce înseamna o reducere cu cca. 25%, în cinci ani.
B. Numarul total al profesorilor de limba franceza (la nivel national)
În România, în anul scolar 1993/1994, acest indicator avea valoarea 16.145 (comparativ cu valoarea 6969 la limba engleza). Conform unor statistici neoficiale, acest indicator ar fi avut valoarea 14.500, în timpul anului scolar 1998/1999, ceea ce înseamna o reducere cu cca. 10%, în cinci ani.
Mentionam ca, în absenta unor statistici oficiale furnizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, nu se poate cunoaste evolutia reala a acestor indicatori, nu numai în cazul limbii franceze ci si în cazul celorlalte limbi straine studiate în scolile românesti.
În opinia noastra, ar fi mai relevant indicatorul „numarul persoanelor ce cunosc sau vorbesc uzual/ curent limba franceza”, indicator ce ar putea fi evaluat cu ocazia recensamântului populatiei, eventual simultan cu indicatori similari pentru alte limbi….
Conform Programului de cooperare culturala, stiintifica, tehnica si institutionala între Guvernul Republicii Franceze si Guvernul României, pentru anii 2001-2004, „dintre toate tarile cu care Franta colaboreaza, România reprezinta un teren deosebit de fertil pentru o politica a francofoniei, întrucât ea este de fapt cea mai francofona dintre toate tarile în care limba franceza nu este o limba oficiala. Dar se pare ca acest atu nu va mai reprezenta în curând mare lucru". De fapt, este deja evident ca învatamântul limbii franceze nu va mai avea în România aceleasi perspective luminoase, întrucât numarul elevilor care studiaza limba engleza creste mai repede decât numarul celor care aleg sa studieze limba franceza (numar care, de fapt, s-a micsorat, NA), iar numarul liceelor bilingve s-a redus considerabil în ultimii ani. Chiar daca în prezent (anul 2000, NA), numarul elevilor care studiaza limba franceza este înca superior celui al elevilor care studiaza limba engleza, în scurt timp situatia se va inversa.(…)
Conform unor studii efectuate de francezi, exista doua motive principale ale actualei cresteri a dezinteresului tinerilor pentru limba franceza:
1. “Limba franceza are, în România, o imagine academica clasica si elitista. Ea este perceputa ca fiind o limba a culturii, orientata catre trecut si cartile prafuite ale secolelor precedente, în timp ce limba engleza este perceputa ca fiind o limba a afacerilor si a mass-media, fiind orientata catre viitor (evident, mult mai modern si mai atractiv decât trecutul!)”.
2. „Media vârstei profesorilor români de limba franceza este tot mai ridicata, întrucât tot mai putini profesori tineri sunt atrasi de acest domeniu; în plus, metodele pedagogice utilizate pentru predarea limbii franceze sunt adeseori arhaice si putin stimulative”.
De mentionat ca România este considerata în Franta a fi - printre cele 12 tari candidate la aderarea la Uniunea Europeana - simultan, “cea mai saraca si cea mai întârziata în adoptarea acquis-ului comunitar”. (…) În consecinta, sprijinul Frantei ar trebui sa fie esential pentru aceasta tara, mai ales ca acest sprijin va fi benefic si pentru Franta care, astfel, îsi va asigura un aliat important în cadrul Uniunii Europene largite… Sa nu uitam ca Franta a fost si este cel mai important “avocat” al României în procesul de aderare a tarii noastre la Uniunea Europeana.
Este însa evident ca Franta ar trebui sa poata face fata unei concurente tot mai intense în domeniul politicilor cultural-lingvistice, inclusiv în România (…) Dar, în timp ce SUA, Germania, Canada, Marea Britanie investesc în cooperarea guvernamentala cu tara noastra, pe acest plan, sume tot mai importante, Ministerul de Externe francez a redus drastic sumele alocate în acest scop, trecând de la 41,7 milioane de franci francezi în 1996, la doar 28 milioane franci francezi în anul 2000 (Solenne Tocanne, 2001). În consecinta, accesul românilor la studierea si perfectionarea limbii franceze devine tot mai oneros….
Francofonii si autoritatile franceze ignora cu siguranta faptul ca în liceele si scolile românesti, elevii nostri prefera limbile engleza si germana mai ales pentru ca „laboratoarele”/ mediatecile profilate pe aceste limbi sunt, de regula, mult mai bine dotate – de regula prin sprijin extern, cu calculatoare, publicatii, echipamente si casete audio/ video, etc. – decât mediatecile de limba franceza, spaniola si/ sau rusa. În plus, profesorii români de limba germana, de exemplu, participa periodic la stagii de perfectionare cvasi-gratuite organizate în Germania si Austria, în timp ce un stagiu lingvistic organizat în Franta pentru profesorii nostri de limba franceza costa circa 200 Euro/ saptamâna!…Mentionam si faptul ca în Bucuresti exista oferte de cursuri gratuite de limba engleza, în timp ce un curs de limba franceza poate costa lunar, la Institutul Francez din Bucuresti, mai mult decât salariul mediu lunar pe economie! În plus, singurul liceu francez din România, “Anne de Noailles” din Bucuresti, este total inaccesibil copiilor români ai caror parinti nu-si pot permite luxul de-a plati anual cel putin taxa de 2000 Euro !
Toate aceste exemple confirma cu prisosinta, din pacate, actualul caracter elitist al studierii si perfectionarii limbii franceze de catre români, în România sau Franta, prin oferta franceza

4. Cooperarea cu organizatiile franceze si cu cele ale Francofoniei
În România exista actualmente un Institut Francez (la Bucuresti), 3 Centre culturale franceze (la Timisoara, Cluj Napoca si Iasi) si 5 Aliante franceze (Brasov, Constanta, Craiova, Ploiesti si Pitesti). În timp ce Institutul si Centrele sunt organizatii guvernamentale, Aliantele franceze sunt asociatii de tip ONG si trebuie sa faca fata “neîncrederii traditionale franceze în capacitatea asociatiilor de a coopera cu organizatiile guvernamentale” (Solenne Tocanne, 2001).
Având în vedere si prapastia financiara care le separa, ONG-urile românesti au si mai mari dificultati de-a coopera permanent si eficient cu organizatiile franceze, guvernamentale si neguvernamentale, existente în România, inclusiv si mai ales în scopul promovarii utilizarii limbii franceze.
Este de necrezut ca nimeni nu ofera finantari de proiecte vizând dezvoltarea francofoniei românesti, o problema aparent lipsita de importanta pentru partile francofone si franceze implicate…De fapt, se pare ca nici pentru francezi, promovarea limbii franceze în alte tari nu mai este o prioritate, având în vedere reducerea considerabila a finantarilor guvernamentale în România, în acest scop.
In ultimi ani, politicienii francezi nici nu mai vorbesc despre situatia limbii franceze in contextul Francofoniei (!) preferand un interes afisat pentru "DIVERSITATEA LINGVISTICA" !...Aceasta reorientare strategica ar insemna deci ca asociatiile care si-au propus sa promoveze limba franceza ar trebui sa se ocupe acum de rpmovarea mai multor limbi, pentru a asigura diversitatea lingvistica !!!!!!
În plus, constatam ca tot mai multi francezi utilizeaza limba engleza, inclusiv în România! Conform unei butade, se poate vorbi de francofonie doar în Europa, întrucât în Africa este vorba de „francofonie la patrat” iar în Quebec de „francofonie la cub”!
De mentionat ca, desi - dupa o întrerupere de 5 decenii - în 1990, peste 17.000 de cetateni români solicitasera burse franceze pentru a putea studia în universitatile franceze, oferta de asemenea burse a fost si este dezamagitor de mica (a se vizita situl www.ambafrance-ro.org), aceste burse nefiind nici pâna în prezent gestionate de Oficiul National pentru Bursele de Studii în Strainatate din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii.
La aceasta situatie se adauga lipsa cvasi-totala de sprijin financiar din partea organismelor internationale francofone, pentru cele câteva ONG-uri românesti care s-au angajat statutar sa promoveze francofonia în România. Iata câteva exemple.
În timp ce, în tara noastra, sunt publicate peste o duzina de periodice în limba engleza, singurul periodic românesc în limba franceza – saptamânalul Bucarest Hebdo (fostul cotidian Bucarest Matin), de o remarcabila calitate – se zbate în mari dificultati financiare, pentru a supravietui…
Asociatia noastra, Liga de cooperare cultural-stiintifica România-Franta – care, din 1990, s-a angajat statutar sa promoveze francofonia în România si, printre altele, a publicat 40 numere ale buletinului informational bilingv “Interferences”, cartile „Francofonia” (în limba româna) si “România vazuta de francezii de altadata” (în limba franceza) precum si capitolul dedicat României în Ghidul Verde „Europa”, editat în Franta – supravietuieste exclusiv prin voluntariatul membrilor sai, în absenta unor proiecte francofone, franceze sau românesti.
Alte ONG-uri române efectueaza - cu mari dificultati financiare si birocratice – doar câteva schimburi de persoane/ grupuri pe an sau se multumesc sa distribuie ajutoare colectate în Franta…Este foarte putin !!!…
Cu toate acestea, administratorul Organizatiei Interguvernamentale a Francofoniei (OIF) – principalul operator al programelor francofone de cooperare culturala, educativa, tehnica, economica si juridica - a declarat recent chiar la Bucuresti
“OIF nu are nici vocatia si nici mijloacele pentru a promova francofonia în România !” (desi, conform statutului sau, OIF ar trebui „sa contribuie la raspândirea limbii franceze si sa încurajeze cunoasterea mutuala între popoarele Francofoniei, favorizând dialogul între culturi si civilizatii”).
O alta organizatie francofona la activitatile careia ar putea participa si organizatiile din România este Agentia Universitara a Francofoniei (AUF) care a înfiintat la Bucuresti un Centru SYFED si un Birou pentru Europa Centrala si de Est (în Bd. Schitu Magureanu nr.1). Din pacate si aici oferta de servicii realmente utile universitarilor si studentilor români francofoni este departe de necesitatile si posibilitatile partii române, manifestându-se un evident caracter elitist, întrucât implica un numar foarte mic de studenti si cadre didactice din România. De exemplu, prin AUF este imposibil ca universitarii români sa lucreze în tarile francofone sau sa publice lucrari mai ample în limba franceza, nu exista concursuri de proiecte si nici suficiente burse accesibile universitarilor si studentilor nostri. Numeroase initiative românesti si franceze de cooperare universitara au fost blocate din start, de regula tocmai datorita lipsei de finantare.
Si totusi România plateste cotizatii la AIF si AUF în schimbul carora ar trebui sa primeasca ceva UTIL de la aceste organizatii. Numai cu sedinte si receptii nu mai putem progresa! Si nici cu îndemnuri de-a coopera în limba franceza cu moldovenii de peste Prut !!!

5.Imaginea României si a românilor în Franta
Mass-media româna reflecta cu regularitate atât imaginea României în mass-media franceza cât si faradelegile savârsite în Franta de unii conationali de-ai nostri, dar omite de multe ori alte aspecte legate de prezenta românilor în Franta (cum ar fi studentii si doctoranzii, cei care lucreaza legal sau au devenit cetateni francezi, etc.).
Mult mai putin sunt reflectate în mass-media româna si franceza eforturile întreprinse în Franta si în România, de unele organizatii neguvernamentale, în scopul completarii imaginii României cu aspectele pozitive ce sunt, uneori, intentionat evitate de unii ziaristi. Exista în Franta o excelenta publicatie – Les Nouvelles de Roumanie (cu aparitii lunare în 52 de pagini) – care si a propus sa corecteze actualele clisee mediatice privind România. Ea a publicat recent o scrisoare deschisa adresata de presedinta Asociatiei Românilor din Loire Atlantique, doamna Doina Le Noay, din Nantes, cotidianului local Ouest-France. Iata câteva extrase semnificative:
<<Suntem francezi de origine româna, tineri si mai putin tineri, dar integrati în populatia activa a regiunii si lucrând în medicina, arta, artizanat, învatamânt, etc. Noi participam la viata sociala atât prin familiile noastre cât si prin voluntariat, reprezentând acea „majoritate tacuta” ce nu poate oferi mass-media nimic senzational.
Îmbogatiti spiritual de culturile româna si franceza - de care suntem atât de mândri – suntem însa astazi cu totii jenati, întristati, îndurerati si chiar raniti sufleteste, constatând ca - în mod repetat, aproape obsesiv - acelasi titluri si imagini devenite clisee despre România si români se instaleaza tot mai temeinic în constiinta francezilor, datorita frecventei si intensitatii transmiterii lor. Cu durere în suflet marturisim ca aceste imagini sunt reale. În România exista înca multi copii orfani iar în Franta ajung multi tigani români, unii someri din România vin sa caute de lucru în Franta si sunt ridicati de politie, în fine sunt multi cei care profita de mizeria si deruta conationalilor lor. Aceasta este imaginea pe care o poate avea astazi un francez care nu a vizitat niciodata România si nu a putut cunoaste de la sursa ospitalitatea traditionala a locuitorilor ei, autenticitatea satului românesc, patrimoniul intelectual si artistic oferit culturii universale de creatorii români.
Mentionez ca în România de dinainte de 1990, singurele imagini despre Franta si francezi care aveau voie sa circule în mass-media româna se referau, vara, la incendiile padurilor din sudul Frantei si, iarna, la „supele populare” oferite saracilor din Paris ! Si aceste imagini, desi reale, dadeau o imagine de ansamblu falsa, întrucât se limitau la doar câteva aspecte.
Este oare just sa fie batjocoriti fara mila 20 de milioane de români din cauza unei minoritati de 0,1%? Stim prea bine ca mass-media este interesata în primul rând de audienta dar, de data asta, este mult prea mult si de aceea m-am decis sa va scriu.
As dori sa mentionez în încheiere sprijinul moral si încurajarile pe care le-am primit din partea acelor francezi care, vizitând România, au avut ocazia sa se convinga de faptul ca România reala este cu totul alta. Noi le multumim si îi asiguram ca, totusi, vom continua sa cultivam virtutile ancestrale de ospitalitate si prietenie atât de dragi sufletului nostru si poporului nostru.>>

Liga de Cooperare Cultural - Stiintifica România - Franta si a propus statutar sa contribuie – sub deviza PRIETENIE SI RECIPROCITATE – atât la promovarea valorilor spirituale românesti în spatiul francofon cât si la dezvoltarea schimburilor personale între cetatenii români si cei ai tarilor francofone. România are în Franta multi prieteni adevarati, mai ales printre cei care nu au responsabilitati oficiale în aceasta directie iar francezii care au curajul sa ne mai viziteze, dupa ce descopera prapastia care separa realitatea de cliseele mediatice arhicunoscute, devin cei mai buni ambasadori onorifici ai României! De ce nu ar fi mass-media româna si franceza interesate sa oglindeasca si asemenea aspecte si activitati ? Pentru a obtine un progres în afirmarea României ca tara francofona sunt necesare nu numai resurse, vointa politica, abilitati si competente ci si actiuni concertate bine mediatizate…

Prof.univ. dr. ing. Nicolae Dragulanescu
Presedintele Ligii de cooperare culturala si stiintifica România – Franta