Bucurestii anilor 1953-1956, strada Paris, la Sosea...

Bucurestii anilor 1953-1956, strada Paris, la Sosea...

Messagepar Iulian Tocaciu » Jeu Mars 24, 2005 12:58 am

Bucurestii anilor 1953-1956, strada Paris, la Sosea...

Tocmai am dat coltul de-a lungul gardului masiv de fier forjat, aflandu-ma in fata unui arbore urias si exotic, plin de roscove, ce arunca o umbra atit de placuta in caldura verii bucurestene. Imi rasuna si acum in urechi sunetul sec facut de lovirea cu piciorul a roscovelor cazute pe caldarim. Ridic una si o sparg cu dintii, un gust dulceag si acrisor imi umple gura, semintele sale sunt mici cit o bobita de fasole si la fel de catifelate.

<Frere Jacques, Frere Jacques, Dormez-vous?, Dormez-vous?, Sonnez les matines!, Sonnez les matines!, Ding, dang, dong!, Ding, dang, dong!> Muzicalitatea vocilor de copii rasuna placut si exotic in aerul cald al verii.

Bonjour Madame!... De dupa colt apare un grup de 5-6 copii insotiti de o doamna inalta , uscativa si slaba, cu pielea bronzata si foarte pistruiata, purtind ochelari eleganti de vedere, imbracata cu o rochie in culori pal si purtind sandale cu talpa din sfoara groasa impletita.

Madame Bogdan a fost vecina mea si prima dar si ultima mea Profesoara de Limba Franceza.

Datorez parintilor mei, Lucia si Vilian Tocaciu faptul ca am invatat atit de timpuriu in viata Limba Franceza - o poarta minunata catre atit de multe evenimente importante ale vietii mele de adolescent si de mai tirziu cand, tinar plin de curaj, am parasit tara impreuna cu Viorica, sotia mea, in cautare de mai mult noroc si libertate, pe alte meleaguri …

Camera imprumutata pentru lectiile de Limba Franceza era camera plina de carti in Limba Rusa a Domnisoarei Djonat, vecina noastra, ce impartea holul ingust ce ducea catre garsoniera parintilor mei.

Pe o masa mica rotunda era manualul subtire de Limba Franceza pentru copii adus special de Madame Bogdan. Pe aceeasi masa statea si faimosul ceas adus de profesoara ca sa masuram durata orei de Limba Franceza.

Aveam in buzunar sase sau zece lei - plata pentru o ora de Limba Franceza. Alaturi pe pat erau o multime de carti de arta luate de pe masuta ca sa ne faca loc pentru lectie, ele se refereau la unele muzee sovietice: Muzeul Ermitaj, Galeria Ilya Repin, peisajele marine ale lui Ivan Aivazovski, etc.…

Adierea placuta a vintului de vara aducea pe geamul deschis o unda de miros parfumat de trandafiri in floare si voci tineresti ale soldatilor trupelor de ocupatie ale Armatei Sovietice incartiruiti peste gard intr-o vila transformata peste noapte in cazarma. Soldatii jucau volleyball si adesea trebuia sa le dau mingea cazuta la noi in curte, inapoi peste gard.

Ochii verzi si impenetrabili ai doamnei Bogdan ma priveau cu severitate! Ma gindeam sa gasesc un moment de neatentie al profesoarei ca sa dau ceasul putin inainte! - deh, nazbitii de copil!

In casa unde locuiau parintii mei, pe strada Washington no 5 din Bucuresti, aerul era plin de mirosul parfumat al florilor de tei, iar vis-a-vis se gasea celebra Policlinica a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.

Langa casa noastra se afla "Daramatura" - o jumatate de cladire care zacea prabusita si acoperita de tufe verzi, printre caramizi si cioburi de portelan stralucitoare.... Urmele urite ale bombardamentelor din ultimele zile ale razboiului…. Tragedia umana egala destinul acestei cladiri caci majoritatea fostilor ei proprietari ei erau "la Canal" sau "la Inchisoare"…O aripa a casei statea inca intacta. O scara ingusta, abrupta, in spirala, trecea prin fata apartamentului nasului meu conducand la domnul Conduri (propietar si sofer de taxi), la apartamentul familiei Zamfirescu (fostul fabricant de ciocolata), si la etajul patru, la mansarda, unde era garsoniera profesoarei Bogdan. In ea se gaseau un pat auster de fier, un dulap si o masa, doua pisici superbe siameze si un catelus mic Peckinez, singurii tovarasi de viata ai profesoarei.

Sotul Doamnei Bogdan, Printul Bogdan, locuia undeva la tara, avind domiciliul fortat pe una din fostele lui mosii confiscate de comunisti.

Alte amintiri ca prin ceata - citeva fotografii ingalbenite de timp: Madame Bogdan fotografiata la Paris la geamul unei resedinte impunatoare. Intr-o alta poza, Mme Bogdan, iubitoare de animale, striga de la geam la taranii trecind spre piata cu gaini vii avand picioarele legate si capul atirnind in jos, ca sa tina gainile cu capul in pozitie normala.

Madame Bogdan, avind origine franco-poloneza, fusese si profesoara de echitatie si avea pe masa un ceas impunator obtinut ca trofeu la un concurs! Sandalele ei neobisnuite, cu talpa de sfoara groasa impletita, erau facute chiar de mina ei....!

Multi copii din cartier dar si din alte cartiere ale Bucurestiului ii datoreaza invatarea Limbii Franceze. Printre ei se afla si domnul prof.univ.dr.ing. Nicolae Dragulanescu, presedintele Ligii de cooperare cultural-stiintifica Romania-Franta, fostul meu coleg de clasa si de banca, timp de 7 ani, la Liceul "Ion Luca Caragiale".

Au Revoir Madame Bogdan - amintire pretioasa si de neuitat a tineretii mele! Dumnezeu sa te odihneasca! Ai fost un suflet bun, adaptabil si dirz, ce a facut fata cu mindrie vicisitudinelor vietii in Romania, dupa cel de al doilea razboi mondial!

<Radio Monte Carlo>, <L’Humanite Dimanche>, <Pif le Chien>, <Placid et Muso> erau singurele noastre surse de comunicare disponibile in Limba Franceza....Ultimele doua magazine franceze erau imprumutate de la un alt fost coleg si prieten din liceu, dl.Andrei Chiliman - in prezent Primarul Sectorului 1 din Bucuresti - inginer, fost deputat, politician liberal... Ca urmare a samintei sadite de Madame Bogdan in mintile si inimile noastre, Limba Franceza ne faciliteaza considerabil, de peste 50 de ani, accesul la informatii si cunostinte …

Au Revoir! .... Adieu Madame!
Martie 2005, Iulian Tocaciu, Melbourne, Australia
Iulian Tocaciu
 
Messages: 1
Inscrit le: Ven Mars 18, 2005 6:04 pm

Retour vers Discutii

Qui est en ligne ?

Utilisateur(s) parcourant actuellement ce forum : Aucun utilisateur inscrit et 1 invité

cron