Povestea romilor români si gunoaiele francezilor

Povestea romilor români si gunoaiele francezilor

Messagepar christine » Dim Juil 17, 2011 9:10 pm

Povestea romilor români care se hrănesc din gunoaiele francezilor
http://www.evz.ro/detalii/stiri/poveste ... 38290.html

Autor: Marian Păvălaşc

Într-un webdocumentar pentru site-ul publicaţiei “Le monde”, regizorul şi realizatorul de film Solveig Anspach prezintă viaţă dură a romilor care pleacă din România pentru a trăi din resturile aruncate la gunoi de francezi. EVZ a realizat un interviu cu regizorul filmului, Solveig Anspach.

În filmul făcut pentru Le Monde, ţigănuşii români dansează în ploaie pe manele date la maxim, iar părinţii lor spun că mai bine trăiesc pe drumuri, în Franţa, decât să se întoarcă în ţara din care au plecat. Povestea lor este spusă în jurul personajului Diktatora, o ţigancă ce trăieşte într-o tabără de lângă Nantes, Franţa.

Solveig Anspach, de origine finlandeză, dar stabilită în Franţa, ştie, de la personajele documentarului ei, că în România romii nu au condiţii decente de trai. EVZ a realizat un interviu cu regizorul filmului.
EVZ: Când aţi realizat webdocumentarul cu Diktatora şi cum aţi cunoscut-o?
Solveig Anspach: Anul trecut am realizat filmul, am întâlnit-o în momentul când am filmat în acea tabără (n.r. – de lângă Nantes). Am cunoscut-o pe ea şi pe familia sa. Reprezentanţii de la “Medecins du Monde” ne-au prezentat-o. Ideea era să facem cunoscută munca celor de la “Medecins du Monde” în Franţa, asta pentru că ei sunt cunoscuţi mai mult pentru munca lor în străinătate.

De ce v-a atras povestea Diktatorei?
Mi s-a părut că este un personaj foarte puternic şi istoria romilor m-a impresionat, faptul că sunt maltrataţi oriunde se duc.

Ce impresia v-a făcut aceasta şi familia sa?
Este o familie care trăieşte în mizerie, care se loveşte de multe dificultăţi, şi pe care încearcă să le depăşească, iar acest lucru nu este deloc uşor. Diktatora este o femeie foarte inteligentă şi emoţionantă.

“Ne-au spus că situaţia lor era mult mai dificilă decât în Franţa”
De ce consideraţi că aceste familii de romi români au ales să plece în străinătate pentru a ajunge într-o situaţie asemănătoare cu cea din România: trăiesc în rulote sau în case improvizate, sunt fără slujbe şi nici nu-şi trimit copii la şcoală?
Ne-au spus nouă că situaţia lor era mult mai dificilă decât în Franţa. Ceea ce povesteşte Diktatora în webdocumentar explică acest lucru. Ei munceau la ferme şi nu câştigau aşa de mult încât să-şi hrănească familia şi făceau o muncă foarte dificilă.

Consideraţi că aceste familii, cum este ce a Diktatorei, sunt defavorizate în România?
Da, sunt defavorizate. Eu consider că lor le este mai bine în Franţa, ei trăiesc din ce le dau oamenii, găsesc o mulţime de lucruri în pubelele de gunoi şi sunt ajutaţi de nişte oameni formidabili de la Medecins du Monde.

Este vreo diferenţă în mentalitatea franceză între români şi romi?
Sunt imbecili peste tot, din nefericire, există antisemiţi şi oameni rasişti peste tot.

Cum sunt caracterizaţi românii de către poporul francez?
Se spunea adesea că au parte de o cultură impresionantă şi că sunt francofoni.

Statul român a fost mereu acuzat de guvernul francez, şi nu numai, că nu poate controla etnia romă, că nu le asigură condiţii decente de viaţă. Cu toate acestea, aceleaşi state îi tratează uneori chiar şi mai dur pe romi şi îi izolează la marginea oraşelor. Vi se pare corecte aceste discursuri când în realitate sunt aceleaşi metode practicate şi în Europa de Vest?
Ştiu că în România s-a construit un zid în jurul unei tabere de romi, nu-i aşa? Sau mă înşel? Dar guvernul roman nu are de ce să invidieze guvernul francez care este şi el este foarte dur cu populaţia romă. Eu locuiesc într-o piaţă care de altfel de numeşte Piaţa Fratenităţii, acolo trăieşte o populaţie foarte eterogenă: turci, malinezi şi romi, totul este în ordine între aceşti oameni. Copiii romi se duc la şcoală, se joacă cu alţi copii (în special ping-pong).

Ce sfat le daţi românilor oneşti care sunt la muncă în Franţa şi care sunt numiţi ţigani şi sunt defavorizaţi de colegii francezi?
Eu nu pot să le dau niciun sfat, eu doar fac filme, trebuie să-mi privească filmele care adesea prezintă oameni defavorizaţi.

Credeţi că imigranţii au ajutat la progesul Europei de Vest sau a fost o greşeală că s-au deschis graniţele pentru ţările din Est, cum ar fi România şi Bulgaria?
Nu nu cred aşa ceva, nu cred că a fost e eroare, cred că a fost ceva normal.

Românii consideră - mai în gluma, mai în serios - despre propria ţară că este în urma Europei de Vest cu aproape 20 de ani, credeţi că se va putea recupera acest decalaj între Est şi Vest?
Trebuie timp fără niciun fel de îndoială, problema este că ţările bogate sunt prea bogate şi statele sărace prea sărace. Oamenii care nu au hrană destulă vor încerca să meargă acolo unde vor putea să dea să mănânce propriilor lor copii.

Credeţi că problema romilor se va putea vreodata rezolva în Romania şi în Europa?
Eu sper că da, dar trebuie să acceptăm felul lor diferit de a fi, ei trăiesc într-un stil diferit de al nostru.

În România, un primar a început să construiasca ziduri în jurul unui cartier populat cu romi. Pot ajuta astfel de soluţii extreme?
Da, am auzit vorbindu-se despre aşa ceva, este de-a dreptul oribil, se constituie ghetouri.

Filmografie Solveig Anspach:
Filme artistice, de ficţiune: Louise Michel (2010), Nulle part, terre promise (2009), Back Soon (2007), Jane by the Sea (2004), Stormy Weather (2004 cu Didda Jonsdottir et Élodie Bouchez), Haut les cœurs ! (2004 avec Karin Viard et Laurent Lucas)
Documentare: Manon (2006), Didda (2006), Le Secret (2004), Faux Tableaux dans vrais paysages islandais (2004), La Revue (2002), Reykjavik, des elfes dans la ville (2001), Made in the USA (2004), Que personne ne bouge ! (1999)



Româncă de etnie rromă în „Le Monde”: „Nu puteam trăi în halul ăla în România”
http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanca ... -9374.html
Autor: Marian Păvălaşc
Copii care dansează în ploaie pe manele date la maxim, o caravană de români romi care spun într-o limbă română stâlcită că preferă să trăiască pe drumuri decât să se întoarcă în România sunt câteva dintre imaginile unui webdocumentar realizat pentru site-ul cotidianului „Le Monde”.

Problema rromilor care împânzesc oraşele mari din Franţa este încă una de actualitate pentru francezi. Fapt surprins de numeroasele materialele de presă pe acest subiect. Unul dintre acestea este un webdocumentar realizat pentru site-ul cunoscutei publicaţii „Le Monde”. Unul dintre personajele principale este Diktatora din Nantes – o româncă de 39 de ani de etnie rromă care declară că a preferat să trăiască pe drumuri în Franţa şi să hrănească din pubele decât să mai rămână în România. Producţia este semnată de Solveig Anspach, regizor şi realizator de documentare. De origine finlandeză şi stabilită în Franţa, regizorul s-a specializat în producţii video - fie artistice, fie documentare - în care prezintă situaţii limită ale unor oameni defavorizaţi. Webdocumentarul face parte din seria „La vie a sac” care prezintă patru poveşti de viaţă ale unor persoane care şi-au abandonat ţara natală.
În România - o camera din lemn, în Franţa – un pat într-o rulotă
Diktatora spune că în ţară trăia într-o căsuţă cu o cameră făcută din lemne furate, iar traiul şi-l câştiga din muncile agricole. Din cauza acestui trai a ales să plece. „În România este rău. Acolo aveam cinci copii. Ne duceam noaptea prin păduri furam lemne pâna ne-am făcut şi noi o cameră, toata ziua ne duceam la familii cu săpatul, unde aveau oamenii nevoie. Fata mai mare stătea cu copiii acasă. Ne duceam la munca, noi nu mâncam la femei acolo, veneam cu mâncarea acasă şi o dădeam la copii”, declarat românca.
Solveig Anspach a declarat pentru „Evenimentul Zilei” că povestea româncei de etnie rromă i s-a părut adevărată. „Este o familie care trăieşte în mizerie care se loveşte de multe dificultăţi şi pe care încearcă să le depăşească şi acest lucru nu este deloc uşor. Dictatora este o femeie foarte inteligentă şi emoţionantă”, a declarat regizorul. „Este o familie care trăieşte în mizerie care se loveşte de multe dificultăţi şi pe care încearcă să le depăşească şi acest lucru nu este deloc uşor. Dictatora este o femeie foarte inteligentă şi emoţionantă”, a mai declarat Solveig Anspach.

Apa de la ploaie intră în rulota familiei de rromi
Cu toate acestea, lângă Nantes traiul româncei de etnie rromă pare să fie unul şi mai mizerabil. Locuieşte într-o rulotă care stă să se dezintegreze, iar apa de la ploaie intră şi udă până şi singurul pat. În plus hrana şi-o asigură uneori şi din gunoiul din pubele.
„Dormim cu toţi copiii pe patul asta. Uneori nu dormim, pentru ca trebuie să dăm apa jos din rulotă. Câteodata începem să plângem noaptea că nu putem să avem o situaţie mai bună”, spune bărbatul Dikatorei. „De câte ori am pus curentul, ni l-a tăiat Poliţia, ne-au spus că e furat, si ne-au spus că ne aresteaza, ni l-au tăiat de 5-6 ori", mai povesteşte bărbatul.
„În Franţa e lumea mai bună”
Cu toate acestea, Diktatora este de părere că: „Nu puteam trăi în halul ăla în România. Acolo aveam o singură cameră, nu puteam trăi acolo. Prefer să trăiesc aici că e lumea mai bună, mai iau mâncare din pubelele de gunoi”. Românca spune că a fost nevoită să plece din ţară pentru că Ioana, una din fetele sale suferea de leşin. „Ni s-a spus că în Occident sunt doctori speciali pentru asta, şi de asta am plecat ca să vin cu ea în alt stat unde să fie tratată”, spune Diktatora.
"Medecins du Monde" - cunoscuta organizaţie medicală - îi ajută pe românii rromi din tabară de lângă Nantes. „Doctorii vin, ne ajuta, ne dau medicamente, au grijă de copii noştri”, povesteşte în film Diktatora.
Concluzita româncei este una tristă: „Am 39 de ani si tot trăiesc tot în mai rău. Credeam şi eu că se mai schimbă viaţa, dar nu se schimbă deloc. Fericirea mea nu se schimba niciodată”.
christine
Site Admin
 
Messages: 276
Inscrit le: Mar Jan 25, 2005 6:29 pm

Retour vers Discutii

Qui est en ligne ?

Utilisateur(s) parcourant actuellement ce forum : Aucun utilisateur inscrit et 2 invité(s)

cron