DESPRE ROMII DIN FRANTA - IN REVISTA 22

[christine]

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI DAN PERJOVSCHI

Paris, 5.9.2010

Domnule Dan Perjovschi,

Citesc la fiecare număr din revista „22” pastilele Dvs. scrise cu umor şi inteligenţă. Insă nu pot aprecia că în numărul revistei din 24 august Dvs. protestaţi (sau poate persiflaţi ?) contra expulzării din Franţa a romilor imigraţi din România : „drepturile (r)omului”…
In prima ipoteză, cred că v-aţi grăbit, aţi cedat rapid unei emotivităţi politice şi umane în aparenţă, cum şi unei dezinformări. In a doua ipoteză sunteţi confuz.
Vreau doar să reamintesc formula : DEMOCRAŢIE = DREPTURI + INDATORIRI. Uitând de această definiţie clasică, expulzarea romilor a căzut ca o mană cerească pentru demagogia stângii franceze, pentru a protesta în numele democraţiei. Or, această stângă nu are alt program decât anti-sarkozismul. Acesteia li se adaogă câteva cercuri şi ONG-uri iresponsabile, dar şi câteva personalităţi politice de centru - puţine, în graba de a se delimita, în vederea perioadei electorale care va veni (cam trist pentru un alt program inexistent). La acest cor se adaogă anti-europenii, între care extrema dreaptă (aliată cu extrema stângă), gata oricând să calomnieze principiile Uniunii Europene. Acestui cor îi ţine isonul o anumită presă, care vorbeşte despre „izgonirea romilor din România” şi alte bazaconii, în loc ca ziariştii respectivi să iasă din birourile lor şi să studieze aspectele reale la faţa locului. Ba chiar d-l Bernard Kouchner a declarat că romii ar fi discriminaţi la intrarea lor în spitalele din ţară, deşi tot el adaogă că romii îşi droghează copiii, astfel încât aceştia să pară bolnavi, pentru a creşte randamentul cerşitului.
Aceste proteste par să fie multe. Dar reamintesc dictonul : „Non multa, sed multum”. Şi cum mă refer la „multum”, adică la esenţă, voi trata fondul chestiunii, în jurul căreia se ţese cea mai josnică IPOCRIZIE.
Romii sunt cetăţeni români şi deci europeni. Ei pot circula liber pe teritoriul UE. Se invocă nerespectarea unui DREPT, uitându-se că există şi reversul medaliei : INDATORIRILE. In acest caz, prima îndatorire este respectarea legilor democratice. Căci dacă intrarea pe teritoriul altei ţări europene este liberă, pe baza unui paşaport, acest drept este limitat prin lege la 3 luni. Pentru o şedere de mai lungă durată, persoanele interesate sunt obligate să justifice o muncă salariată sau alt venit, cu plata impozitelor şi a prestaţiunilor sociale. Când această obligaţie nu este respectată, oricine - inclusiv romii trebuie să se întoarcă în ţara de origine, în caz contrar sunt expulzaţi. Neîndeplinind aceste cerinţe legale, şi romii din România sunt expulzaţi la ei acasă. Dar mai grav, aceştia încalcă şi alte legi : ocupă ilegal terenuri care nu le aparţin, unde crează „bidonviluri”; nu respectă regulile de igienă publică, în lipsă de apă curentă, electricitate şi canalizare, devenind astfel focare de infecţie; în lipsă de resurse materiale, ei se ocupă cu îndeletniciri ilegale, precum cerşitul, hoţiile, escrocheriile, proxenetismul şi traficul ilicit. Chiar azi, Ministerul de Interne a anunţat că la Paris, din 5 furturi, unul este comis de „români” (citeşte ţigani din România).
Primele victime sunt femeile, dar şi copiii lor, care rămân totodată în afara procesului de şcolarizare. Mediile au prezentat mereu astfel de situaţii, iar poliţia a avut mult de furcă cu această populaţie. Un sondaj arată că 2/3 dintre francezi sunt de acord cu aceste expulzări.
Nu este vorba nici de o manifestare cu caracter rasial, cum s-au şi repezit unii să afirme. In faţa legii toţi sunt egali, iar romii nu pot face excepţie. Ba chiar, exagerările au mers până acolo, încât unii au comparat expulzarea romilor cu Shoah, ceea ce este cel puţin o lipsă de bun simţ şi inteligenţă. Evacuarea bidonvilurilor ilegale şi distrugerea şandramalelor se face de poliţie în mod civilizat. Celor ce acceptă plecarea li se plăteşte un mic ajutor financiar, iar transportul se face civilizat şi umanitar în avion, cu acordul autorităţilor româneşti.
Nu este vorba nici de non-respectarea dreptului de azil, cum pretind unii, deoarece aceşti romi nu suferă persecuţii politice în ţara lor, ei fiind cetăţeni ai unui stat democratic, membru al UE – România. Este vorba exclusiv de a curma un abuz în raport cu libera deplasare, cum şi de a împiedica continuarea încălcării mai multor legi, amintite mai sus, în mod sistematic şi repetat.
Amintesc că în Franţa trăieşte o populaţie de 400-600.000 de ţigani (expresie fără intenţie insultătoare), cei ce practică nomadismul fiind numiţi „gens du voyage”, care aici respectă în cea mai mare parte legalitatea. Cei (nu mulţi) care încalcă legea sunt trataţi ca orice cetăţean francez.
Romii din Europa (se pare vreo 22 de milioane) constituie o problemă mai mult sau mai puţin complicată, în funcţie de gruparea etnică şi de ţara ai cărei cetăţeni sunt. Integrarea lor este nu numai o îndatorire naţională, ci şi una europeană. UE acordă ţărilor membre fonduri pentru programe de integrare, pe lângă fondurile alocate de la bugete. Şi în România există un astfel de program. Dar este evident că acţiunile sociale de până în prezent nu au avut decât un rezultat slab. Nici reprezentanţii romilor nu depun suficiente eforturi în acest sens, limitându-se a se plânge de acte rasiste, acolo unde este vorba, de multe ori, de o reacţie a unor cetăţeni, victime ale comportării infracţionale ale unor romi. Fiind vorba de o populaţie numeroasă, aproximativ de 500.000 de persoane, atenţia statului român faţă de populaţia romă trebuie să fie concretizată prin acţiuni sociale de lungă perspectivă, nu de campanie sau superficiale. Unii pretind că numărul romilor ar fi mult mai mare, în jur de 2 milioane. Dacă este aşa, aceasta ar fi confirmarea faptului că mulţi din această categorie s-au integrat, ceea ce ar fi foarte bine.
In actuala situaţie, reprezentanţii României, inclusiv ministrul de externe, au adoptat o atitudine ambiguă, lipsită de responsabilitatea statală necesară, în loc să măture în faţa casei lor.
Este şi în interesul UE ca aceasta să contribuie mai mult la programele sociale specifice, atât pe plan financiar, cât şi cu experţi, monitorizarea pe obiective precise fiind necesară.
A face din problema reală a romilor un scandal politizat constituie o manifestare clară de DEMAGOGIE şi IPOCRIZIE, care nu rezolvă nimic. Nici unul din protestele menţionate pe această temă nu foloseşte concret nici măcar unui singur rom şi cu atât mai puţin comunităţii acestora.

Prof.dr. Dumitru-Felician LĂZĂROIU - Paris