Umbra românilor la Paris

[christine]

Umbra românilor la Paris

Zilele trecute, a avut loc sedinta Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor, condusa de presedintele Nicolae Manolescu, ambasadorul nostru la UNESCO-Paris.

Dincolo de chestiunile strict interne ale organizatiei noastre profesionale, el s-a referit, oarecum tangential, la prezenta romanilor in spatiul francez.

...In iunie 2003, E.S. Philippe Etičnne, ambasadorul Frantei la Bucuresti, a sustinut, la Academia Romana, conferinta "Acesti romani care au facut Franta". Titlul era mai mult decat incitant, noi crezand ca-i vorba doar de un accent magulitor la adresa noastra, de tip diplomatic. Ei bine, nu! Cel care in cateva luni invatase romaneste a rostit clar: "In Franta, voi, romanii, ati jucat si continuati sa jucati un rol foarte special". Si pentru a-si argumenta asertiunea, a vorbit, aproape o ora, despre romanii care au realizat ceva in si pentru Franta, reusind s-o faca "mai bogata si mai puternica". De la pasoptisti pana-n zilele noastre, a amintit zeci de nume ale unor politicieni, artisti, inventatori, scriitori, oameni de stiinta, profesori universitari, medici, ziaristi si realizatori de emisiuni radio si televiziune, neuitandu-i pe studentii si doctoranzii romani de acolo, care pot si trebuie sa se intoarca in Romania, pentru a ajuta la constructia noii tari, precum au facut-o multi dintre inaintasii lor...

Bineinteles, "omul nostru din Paris" nu a facut referiri la istorie, ci s-a marginit sa atraga atentia asupra realitatilor de azi, cand acolo, si nu numai, in lume, nu exista vreo urma a trecerii romanilor pe acele meleaguri. O strada (a lui Balcescu sau Titulescu), o placa pe casa sau in hotelul in care au stat Dinu Lipatti, Elvira Popescu, Maria Ventura si pictorul Mircea Ciobanu, un campus universitar cu numele lui H. Coanda s.a.m.d. Nimeni nu stie pe unde au trecut Ion Ghica si Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu si principii Bibescu, Grigore si Georges, ultimul fiind prieten cu Saint-Exupery. Dar Caragiale, in autoexilul din Berlin? Dar unde-i strada Eugen Ionesco sau Emil Cioran?

Nu vrea sa se stie! Altfel nu-mi explic de ce Ministerul de Externe, prin departamentul "specializat", nu se implica in a face publice, in tarile respective, trecerea sau trairea romanilor pe acele meleaguri, cum ar fi Dimitrie Cantemir, Nicolae Grigorescu, Mihai Tican-Romano, Vasile Lucaciu, Zahu Pana, Peter Neagoe, Virgil Ierunca - sunt doar cateva nume dintr-o lunga lista a romanilor care si-au pus amprenta pe unde au trait si creat. Sa nu-i uitam si sa ne "batem" pentru a fi amintiti, intr-un fel sau altul, in locurile respective, inaintasii nostri intru UNIRE, din Basarabia si Bucovina de Nord, precum si cei din sudul Dunarii.

Cumplit este faptul ca in nici un pliant turistic romanesc, dincolo de faimoasele muzee si locuri pariziene de vizitat, nu exista vreo trimitere la "Atelierul Brancusi", din Centrul Pompidou, si nici la mormantul lui George Enescu, din cimitirul Pčre Lachaise!

P.S. Daca ii omagiem pe francezii care ne-au vrut binele, precum generalul Berthelot si imparatul Napoleon III, printr-o strada si o piateta din Bucuresti, de ce n-am avea, la Paris, si o casa memoriala Virgil Ierunca - Monica Lovinescu?


Valentin HOSSU-LONGIN
ZIUA
14 09 2007