Page 1 sur 1

LITERATURA ROMANA NU ESTE CUNOSCUTA IN FRANTA

MessagePublié: Dim Oct 07, 2007 7:18 am
par christine
„Literatura noastră nu este cunoscută în Franţa“
de Dan Boicea

Cea mai tânără laureată a premiului Apollinaire este o româncă. Linda Maria Baros are doar 26 de ani şi a câştigat unul dintre cele mai cunoscute premii de poezie din Franţa, pentru volumul "La Maison en lames de rasoir"/ "Casa din lame de ras".

Înfiinţată în 1941, dis­tincţia este acordată în fiecare an unui volum caracterizat prin originalitate şi modernitate. Poeta şi-a scris cartea direct în limba franceză, publicând-o apoi în Franţa, la Cheyne éditeur, în 2006, şi la Editura Cartea Românească.

S-a născut la Bucureşti în 1981 şi a debutat în poezie la doar şapte ani, în "Scânteia Tineretului", publicând până în prezent şi volumele de versuri "Amurgu-i departe, smulge-i rubanul!", "Poemul cu cap de mistreţ", "Le Livre de signes et d’ombres".

A obţinut licenţa şi masteratul în litere la Sorbona-Paris IV, iar în prezent este în ultimul an de doctorat la aceeaşi universitate şi la Universitatea Bucureşti.

Traducătoare de elită

Scriitoarea este şi ini­ţi­atoarea programului ZOOM-ROMANIA de promovare a noului val de poezie ro­mânească, pe care l-a iniţiat în 2006 şi care s-a desfăşurat la Paris în primăvara acestui an. Ea trăieşte momentan în capitala Franţei, unde s-a încumetat să traducă nume grele ale literaturii mondiale, în română sau franceză.

Peste douăzeci de cărţi, între care volume de Henri Michaux, Boris Vian, Alphonse Daudet, Antonia Maria Ortega sau Nichita Stănescu au trecut prin filtrul său de traducător. Lu­crează la două volume de versuri şi peste zece de traduceri. Următorul volum de poezie pe care îl va publica se nu­meşte „Autostra­da A4 şi alte în­tâmplări din ma­­rile oraşe".

Adevărul: Cum este viaţa unui tânăr in­telectual român la Paris?

Linda Maria Baros: Absolut normală. Întru totul asemănătoare vieţii unui tânăr poet francez sau de oricare altă naţionalitate. Se împarte între studii, scris, traduceri, lecturi, interviuri, invitaţii sau participări la diferite manifestări literare şi festivaluri naţionale sau internaţionale, concursuri, jurizări etc. Nu este nimic palpitant în această enumerare, cum se vede, însă acest lucru nu înseamnă că viaţa unui tânăr autor din Franţa e monotonă.

- Ce ştiu francezii despre literatura contemporană românească?


- Spre deosebire de ceea ce ne imaginăm noi sau de ceea ce ne place să ne imaginăm, literatura contemporană de la noi nu este tocmai cunoscută în Franţa. Ar fi poate doi-trei scriitori care se bucură de anumit succes.

Doar autorii din diasporă, francofoni sau nu, sunt (ceva mai) cunoscuţi. Festivalul „Les Belles Étrangères", iniţiat de Franţa şi consacrat în anul 2005 României, a dat un nou contur perceperii literaturii noastre în spaţiul francofon, dispersând diferite nebuloase şi unele zone de umbră.

După aceea, au mai apărut câteva romane, pe care putem, din păcate, să le numărăm pe degetele de la o singură mână. Proza românească a beneficiat în acelaşi timp de un foarte mare premiu literar francez şi anume Premiul Médicis, care i-a fost acordat lui Norman Manea pentru romanul Întoarcerea huliganului (Seuil, 2006). Însă, în ceea ce priveşte poezia, nu prea avem ce să numărăm…

Dimineaţa este-o femeie
care-ţi sparge ferestrele cu sânii
– înroşit sfârcul lor din care sug cerşetorii…
Ah, cum bate ora de-a vânătorile…


(Linda Maria Baros - Vlaşca şi Teleormanul ei!)

MessagePublié: Ven Mars 14, 2008 3:57 pm
par defechereux
In Belgia la fel, Doamna Ch.