AM INTRAT IN UNIUNEA EUROPEANA, CUM NE INTEGRAM ?

AM INTRAT IN UNIUNEA EUROPEANA, CUM NE INTEGRAM ?

Messagepar christine » Dim Fév 18, 2007 8:12 am

AM INTRAT IN UNIUNEA EUROPEANA, CUM NE INTEGRAM ?

Privita putin de departe, de exemplu de la Paris, România apare în diferitele medii europene de aici, ca o tara a contrastelor, constituita din zone mari în care se traieste ca în Evul Mediu, cu numeroase sechele ale comunismului, dar si din mini sau micro-zone în care personajele sunt de nivel occidental, fie pe plan intelectual, fie economic. Concomitent exista largi teritorii virtuale si vag definite, unde neocomunismul, extremismul de dreapta, mafiotismul, lipsa de caractere si neobrazarea fostilor aparatcici de partid si securitate se manifesta la vedere. Este slabiciunea unei societati, care în parte n-a învatat mare lucru din propria sa istorie recenta si nici din ceea ce se întâmpla în lumea civilizata, ca de exemplu în Occident. Este vorba de acel Occident cu care, chipurile, România s-a integrat de la 1 ianuarie 2007, cu porunca de la stapânire, nu atât datorita stradaniilor si meritelor noastre, tinichelelor legate de coada noastra, cât datorita unor interese geo-politice ale altora, care din fericire coincid cu interesele tarii noastre de a se întoarce la sfera din care ea a fost desprinsa brutal, acum peste 50 de ani, de forte prea puternice, pentru a le fi putut împiedica.

Daca examinam din departare detaliile vietii din tara, ajutati si de internet, feriti insa de aspectele minore ale mahalalei politice de fiecare zi, la care din fericire nu asistam, putem sa ne concentram mai usor la aspectele fundamentale ale integrarii europene a României si la mersul, dinamica acestei integrari.
Explozia sociala din decembrie 1989 a spulberat regimul comunist într-o singura zi, fenomen istoric rar, caci acel regim avea picioare de lut si nicio radacina în pamântul stramosesc. Dar au ramas „oamenii noi”, creati de „partid”. Au ramas activistii si calaii, „saraci si cinstiti”, care au confiscat „revolutia” si au frânat evolutia prin reforme indispensabile. Ei au proclamat „democratia originala”, niciodata definita, care pentru ei însemna de fapt puterea lor personala si mintea lor bolsevica educata pentru a combate „dusmanul de clasa”. In loc de democratie am avut pumnul „mineriadelor”, dirijate de la centru, carora li se multumea de fiecare data cu plecaciuni. Fostii aparatcici s-au transformat în social-democrati, fostii securisti în scut al democratiei. Asa zisii „social-democrati” s-au aliat cu fortele brune-verzi ale „marelui român” – bardul lingau Vadim, cu alti „tovarasi de drum” naivi, sau profitori fara principii. A sarit în ochi faptul ca, odata cu „revolutia” si imediat dupa aceea, noua putere a încercat reînfeudarea României puterii sovietice, dar prabusirea URSS a spulberat sperantele acesteia. Puterea s-a adaptat atunci, adoptând mimarea apropierii de Occident.
Protestatarii, purtatorii progresului adevarat au fost marginalizati, tinerii entuziasti au devenit „golani”. Noul regim s-a bazat pe pitecantropi care strigau : „Noi muncim, nu gândim!” Noii conducatori au pretins ca „nu ne vindem tara”, dar au dat-o pe gratis la prieteni si sustinatori, care, cu totii au constituit o uriasa mafie politico-financiara. Avutiile tarii au fost transferate fara rusine si frica, cu voie si încurajare de la stapânire, în buzunarele noilor miliardari de carton, care nu s-au îmbogatit prin vreo creatie anume, ci prin rapt public. Reformele necesare au fost maimutarite, tragerile la raspundere au fost banalizate de o justitie învatata sa fie la ordin si sa emita „NUP”-uri pe banda rulanta. Patriotii maltratati, schingiuiti sau asasinati de bolsevicii „nostri” au continuat sa fie taxati de criminali, „realizarile epocii de aur” preaslavite, dar au fost criticati cei care „au întinat înaltele principii ale comunismului”, inventate de Marx si Lenin, ale caror statui au fost brutal demolate de masele revoltate. Cât priveste „principiile” a caror „înaltime” n-a putut fi constatata de nimeni, acestea au fost cedate tot pe gratis, odata cu avutiile tarii, în buzunarele miliardarilor.

Astazi, calaii de alta data dau interviuri, râd de prostii care au crezut în „revolutie” si încaseaza pensii de 10 – 20 de ori mai mari decât propriile lor victime, reduse la o viata de mizerie. Orice critica a crimelor bolsevismului în tara noastra au fost taxate drept inventii si atitudini nedemocratice. Cele peste 2 milioane de victime, fara a socoti membrii lor de familie, au fost taxate drept exagerari, demne de îngropat sub tacerea fabricata de mincinosi la comanda, galagiosi tot atât de mult ca pe vremea când scriau ode pentru odiosul cuplu si laudau „operili” lor „stiintifice”. Cei care au înfeudat tara unei puteri straine cu aptitudini de calau s-au auto-proclamat „democrati” si „patrioti”, pe care însa poporul îi numeste „patrihoti”. Poporul a fost adus în sapa de lemn, clasa medie aproape a disparut, iar saracia caracterizeaza starea a peste 60% dintre Români, alaturi de baronii ultra-bogati, creati de regim.

Si totusi... Din strafundurile unui popor napastuit de veacuri, voci, actiuni, atitudini au reusit încet, încet, sa se manifeste cu întelepciune si vigoare, în serviciul adevarului si sperantei. Au aparut formatii politice noi, real democratice (desi penetrate de serviciile secrete), numeroase asociatii non-guvernamentale în slujba anti-comunismului si dreptatii, revista „22”, Sighetul si GDS; tineri neinfectati de minciunile vechi si noi au iesit de pe bancile universitatilor din tara si din Occident ; intelectuali de valoare au scris si publicat numeroase opere care exprima adevarul, demasca toate crimele si neadevarurile trecute si prezente, fie ascunse pâna acum, fie fardate cu minciuni grosolane. Desi ineficienta, pauza dintre 1996 si 2000 a reusit sa termine cu mineriadele destabilizatoare de tip hitlerist si sa puna bazele aderarii viitoare a României la NATO si UE. Neo-comunismul n-a putut împiedica acest val.

Cutremurul electoral din 2004 a facut posibila atât încrederea interna în renasterea ferma a democratiei românesti, cât si intensificarea creditului occidental pentru a ne primi în sânul sau, dupa o foarte dificila monitorizare, detestata de toti dusmanii progresului. Noi actiuni de transformare a întregii legislatii au fost energic puse în aplicare, fara însa a fi înca finalizate, datorita unor interese de casta, care se opun acestora cu toate cele patru copite. Coruptia, aceasta boala grava, care s-a întins de la guvernanti la întregul aparat de stat si nu numai, a început sa fie tratata chirurgical, dar cu efecte înca putin vizibile. Dar exista vointe, exista tendinte sanatoase puternice puse în miscare, cu speranta de a nu mai putea fi oprite.
Rolul presedintelui ales în 2004 în darâmarea sandramalei catastrofice neo-comuniste a fost esential. El a înteles, sub presiunea opiniei publice, ca îi revine, la 17 ani de la „revolutie”, rolul istoric de a declara oficial si solemn, cu argumente irefutabile, ca regimul comunist din România a fost impus din afara si ca acesta a avut un caracter ilegitim si criminal, ceea ce o lume întreaga recunoaste. Pâna atunci, neocomunistii se limitau sa critice orice gest al noului presedinte. Daca este adevarat ca acesta nu este ceea ce se numeste un „intelectual” (nici Lech Walesa nu a fost), nu i se putea imputa presedintelui ca nu se comporta ca un „lord”. Caci se pune întrebarea daca ar fi posibil ca o tara ca a noastra, în momentul de fata cu o mare parte constituita din tarani si neocomunisti, sa poata fi condusa de un lord !
Indrazneala presedintelui de a condamna oficial si solemn comunismul a declansat o furie netarmurita a celor travestiti în social-democrati si în alti româno-patrioti, în principal a presedintelui de onoare „socialist”. Atitudinea acestuia este de înteles, de vreme ce toata viata acesta a strigat „Traiasca Stalin” si „Jos imperialismul anglo-american”, si a contribuit la distrugerea programata, de catre PCR, a adevaratului si traditionalului Partid Socialist din România, ca si la asasinarea conducatorilor acestuia. PSD a recunoscut astfel ca este continuatorul PCR, în mod quasi-oficial.
O coalitie monstruoasa neocomunista, ca în republicile bananiere, vrea acum, din razbunare si din frica, sa-l debarce pe presedintele Traian Basescu prin toate mijloacele, nu atât din cauza declaratiei sale istorice, pe care la nevoie ar încerca sa o banalizeze, ci de spaima imensa a consecintelor acesteia. Intr-adevar, istorica declaratie impune logic si democratic adoptarea unui pachet de legi, cum ar fi : lustratia; pedepsirea adevaratilor autori ai victimelor de dinainte de „revolutie”, ca si a celor de dinainte si de dupa 21 decembrie 1989; pedepsirea comanditarilor si protectorilor mineriadelor; traducerea în justitie a jefuitorilor averilor publice si a politicienilor verosi; construirea cu adevarat a statului de drept si a unor institutii incoruptibile; finalizarea corecta a privatizarilor si a restituirii proprietatilor conficate etc. Actiunile în vederea debarcarii presedintelui si, cu acelasi prilej, a integrului ministru al justitiei, singurul ministru român apreciat în mod deosebit la Bruxelles, sunt periculoase pentru (înca) slaba democratie româneasca, mai ales ca exista unii politicieni necomunisti, care tind sa se alature, pe acest plan, fortelor comunismului de tip secolul XXI, pentru interese meschine si josnice, uitând principialitatea si patriotismul predecesorilor lor istorici.
Si acum încotro ? Ce zvârcoliri ne mai asteapta, când faimoasa „lupta de clasa” se ascute” ?

Nu avem decât sa fim încrezatori în mersul neîntrerupt al democratiei românesti, în pofida puternicei rezistente neo-comuniste fata de europenizarea tarii, devenita ireversibila. Totul depinde de clasa politica româneasca si de forta opiniei publice, care doreste sa construiasca definitiv o tara europeana, libera, justa pe plan social si prospera pe plan economic.

Prof.Dr.Felician LAZAROIU
Paris
df.lazaroiu@wanadoo.fr
christine
Site Admin
 
Messages: 276
Inscrit le: Mar Jan 25, 2005 6:29 pm

Retour vers Discutii

Qui est en ligne ?

Utilisateur(s) parcourant actuellement ce forum : Aucun utilisateur inscrit et 1 invité

cron