PATRON IN ROMANIA, CERSETOR LA PARIS

PATRON IN ROMANIA, CERSETOR LA PARIS

Messagepar christine » Mer Août 23, 2006 7:54 am

PATRON IN ROMANIA, CERSETOR LA PARIS

ZIARUL 22 08 2006

Romanul Ioan Bojani a fost patron al unei mici fabrici de cherestea, avea o familie, o casa si masina. Acum este cersetor la metrou, in Paris, si mai are doar un iepure si un carucior.

Nu demult, barbatul avea o firma cu 70 de angajati in Romania, un apartament cu trei camere si o masina, a relatat, luni, International Herald Tribune. Acum traieste intr-o rulota abandonata, in padurile din preajma Parisului. Isi ia apa dintr-un izvor si isi face mancare la foc, in aer liber. El face din cersit cam
10-15 euro pe zi, iar in zilele bune chiar cate 13 -19 euro.


IEPURELE JULIETA

Intr-o zi obisnuita, Bojani este pe scarile metroului inca de la 9 dimineata. Are in fata o cutie de plastic pentru maruntis, isi ridica politicos palaria si zambeste cand primeste ceva. Iepurele, Julieta, il tine pentru a capta mai usor atentia trecatorilor. "Am pierdut totul. Nimic nu mai e greu, acum", spune barbatul fara sa se planga de viata sa. S-a nascut intr-o familie simpla in Salaj, iar dupa caderea lui Ceausescu s-a stabilit impreuna cu sotia si cele trei fiice, in satul Vladimirescu, langa Arad, unde a lucrat la Distrigaz. A avansat in functie si a ajuns sa coordoneze 70 de oameni. In 2001, si-a facut propria firma de cherestea.


SOARTA

Dar cea mai mica dintre fetele sale a avut un accident la spate si a ramas paralizata. Trei luni mai tarziu, cea de-a doua fata, Paula, a murit otravita cu monoxid de carbon emanat de un boiler defect. "Am mai muncit o vreme, dar m-am oprit. Am cheltuit toti banii prin spitale, mi-am vandut cele doua masini si casa sa supravietuiesc", mai povesteste barbatul.


PROCES LA CEDO

Bojani a ajuns, intre timp, in vizorul politiei economice. "M-au confundat cu cineva, care avea scrisul asemanator cu al meu", spune barbatul, care a facut 18 luni de inchisoare pentru fals in acte si evaziune fiscala. Pentru a primi despagubiri avocatul sau s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), iar purtatorul de cuvant al Curtii a confirmat existenta cazului pe rol.
_____________________________________________________________


Patron la Arad, cersetor la Paris
EVENIMENTUL ZILEI
22 August 2006
Laurentiu Mihu

Povestea lui Ioan Bojani a facut inconjurul lumii dupa ce a aparut in "International Herald Tribune".

Dupa o serie de tragedii in familie si o condamnare - zice el - nedreapta primita in Romania, barbatul cerseste acum in centrul Parisului, locuieste intr-un microbuz dezafectat si isi gateste in aer liber, la foc de tabara. Intre timp, asteapta ca instanta CEDO de la Strasbourg sa condamne statul roman pentru chinurile pe care i le-ar fi provocat.

O viata, subiect de roman

Fost angajat la Distrigaz si apoi patron langa Arad, Ioan Bojani este unul dintre multii cersetori din Paris care implora mila calatorilor cu metroul. O zi obisnuita de "lucru" incepe pentru el dimineata, la ora 9.00. Din acel moment, incremeneste cu precizie de ceasornic pe scarile unei intrari in subteran, in apropiere de cladirea Operei.

Recuzita de care se foloseste il scoate din tipar: Julieta, un iepuras alb, cateva fire de verdeata pentru animal, asezate pe o bucata de ziar romanesc si un carucior de cumparaturi. Din punct de vedere contabil, toate insumeaza averea integrala a romanului fugit din tara. In jurul pranzului, cersitul ii majoreaza capitalul cu 10, pana la 19 euro, in functie de noroc.

Intors "acasa", in microbuzul sau, nu are electricitate, merge aproape un kilometru pentru a lua apa in sticle si strange lemne din padure pentru a-si putea gati. Fara forme legale, fara venituri fixe si coplesit de mizeria vietii pe care o traieste, Ioan Bojani ar fi doar unul dintre multele cazuri de rezidenti ilegali din Franta. Povestea lui are insa mai multe de spus. Reporterului IHT i-a declarat senin ca viata sa "ar putea fi subiectul unui roman".

Familia distrusa

Nu demult, Bojani zice ca avea in subordine 70 de angajati la Distrigaz, in localitatea Vladimirescu de langa Arad. Nu demult, avea trei fete, o sotie si un apartament cu trei camere, se lauda ca a deschis o fabrica de mobila si a devenit patron. Dar din 2001 totul s-a transformat in tragedie.

Calvarul ar fi debutat cu paralizia Nicoletei, fata lui cea mica, in urma unei fracturi de coloana. Trei luni mai tarziu, Paula, fiica mijlocie, moare asfixiata cu monoxid de carbon.

"Am muncit o vreme dupa accidente, apoi m-am oprit si mi-am petrecut tot timpul la spital. Am avut o casa si doua masini - am vandut totul pentru a supravietui", le-a povestit romanul celor de la "International Herald Tribune". Potrivit spuselor sale, cea de-a treia fata, casatorita in Italia, i-a ajutat o perioada cu bani trimisi de acolo. Tragedia insa abia incepuse.

"Captiv" la Paris

Cu un copil in pamant si un altul imobilizat pe patul de spital, cu fabrica de mobila inchisa si averea risipita, cei doi soti - pentru a face rost de bani - sunt aruncati in hora unei realitati din ce in ce mai crude. Dupa un timp, Ioan Bojani face obiectul unei anchete economice in care autoritatile aradene investigau afacerile firmei pe care acesta o inchisese.

Potrivit declaratiei sale din IHT, lucrurile devin incurcate. "S-a crezut ca sunt amestecat cu mafia. M-au confundat cu cineva cu care aveam acelasi scris de mana. Aveau nevoie de un vinovat - m-au gasit pe mine", povesteste Ioan Bojani.

Acesta adauga, tot in IHT, ca pana si primul-ministru de atunci al Romaniei, Adrian Nastase, s-ar fi interesat de cazul sau, dar fara rezultat. La scurt timp, este condamnat la 18 luni de inchisoare pentru fals in documente si evaziune fiscala.

Cu toate ca a contestat decizia, Bojani a ales sa plece din tara. Intai a ajuns in Spania, unde a cules masline. A plecat si de acolo, iar anul trecut, in ianuarie, a sosit cu un autocar la Paris, pentru a fi mai aproape de Starsbourg si de CEDO. Anul acesta, in februarie, fiica paralizata, Nicoleta, nu a mai putut lupta cu boala si a murit, iar el, tatal, a lipsit de la inmormantare de teama ca va fi arestat.

_____________________________________________________________


Tulburătoarea poveste a unui roman care aşteaptă pe malurile Senei ca CEDO să-i facă dreptate
Patron în Romania, cerşetor la Paris


Prestigiosul cotidian "International Herald Tribune" prezintă, în ediţia sa de ieri, un amplu material care prezintă destinul unui roman în varstă de 48 de ani, ajuns din patron al unei mici fabrici de cherestea, cerşetor la metroul din Paris. Povestea, extrem de amplă şi tulburătoare, însoţită de 26 de fotografii, este în viziunea reporterilor cotidianului menţionat "subiect de roman". Ironia sorţii face ca Bojani să apeleze la mila publică pentru a supravieţui exact în piaţa unde a fost dăramată închisoarea Bastillia în timpul Revoluţiei din 1789, care a avut ca principiu sloganul "Libertate-Egalitate-Fraternitate".


Nu demult, românul Ioan Bojani avea o firmă cu 70 de angajaţi în România, o soţie, trei fete, un apartament cu trei camere şi o maşină - încep editorii de la IHT povestea românului. Acum, spun aceştia, bărbatul stă pe treptele metroului, lângă Opera Bastilia. Este cerşetor la metrou, în Paris, şi averea sa sunt un iepure alb, aflat într-o cuşcă şi un cărucior de supermarket. Trăieşte într-o rulotă fără curent electric, abandonată în pădurile din preajma Parisului, îşi ia apa dintr-un izvor şi îşi face mâncare în aer liber, la foc. Zilnic, câştigă din cerşit aproximativ 10-15 euro, iar în zilele bune chiar câte 13-19 euro. Într-o zi obişnuită, Bojani este pe scările metroului încă de la 9.00 dimineaţa. El are în faţă o cutie de plastic pentru mărunţiş, îşi ridică politicos pălăria şi zâmbeşte când primeşte ceva. Iepurele, botezat Julieta, îl ţine pentru a capta mai uşor atenţia trecătorilor. "Povestea vieţii mele e un roman", a declarat Bojani reporterilor de la IHT.


"După căderea lui Ceauşescu, totul s-a schimbat"


La 48 de ani, Bojani a ajuns să fie un imigrant ilegal, tolerat de autorităţi. Nu face parte din categoria imigranţilor care au dat foc suburbiilor toamna trecută şi nici dintre studenţii zgomotoşi, din Paris, care au protestat în această primăvară, cerând garanţii pentru locul de muncă. El face parte din categoria gri de emigranţi, cu drept la azil, care au ajuns în Paris şi nu au din ce să trăiască. Bojani a ajus în Paris în ianuarie 2006, venind din Spania de la cules măsline. S-a născut într-o familie simplă, în Sălaj. Tatăl său avea căruţă cu cai, iar mama se ocupa de casă, de animale şi de grădină. A plecat la 14 ani la Braşov să înveţe strungăria. După şcoală, şi-a urmat fratele mai mare în Arad, unde a lucrat în construcţii şi a făcut, în paralel, facultatea de management şi inginerie. S-a căsătorit în 1980, la 22 de ani şi a lucrat ca magaziner până în 1989, când a căzut comunismul. "După căderea lui Ceauşescu, totul s-a schimbat. Nu se mai găsea de lucru. Românii nu ştiau ce înseamnă libertatea", spune Bojani, explicând că după revoluţie s-a mutat împreună cu soţia şi cele trei fiice în satul arădean Vladimirescu, unde a lucrat la Distrigaz. A avansat în funcţie şi a ajuns să coordoneze 70 de oameni. Ulterior, în 2001, şi-a făcut propria firmă de cherestea. Din nefericire pentru Bojani, cea mai mică dintre fetele sale, Nicoleta, a avut un accident la spate şi a rămas paralizată. Trei luni mai târziu, cea de-a două fiică, Paula, a murit otrăvită cu monoxid de carbon emanat de un boiler defect. "Am mai muncit pentru o vreme, dar m-am oprit. Am cheltuit toţi banii prin spitale, mi-am vândut cele două maşini şi casa să supravieţuiesc", povesteşte bărbatul, care spune că uneori mai primea bani de la fiica mai mare, Bianca, care trăia în Italia.


"Nu pot să iert statul roman pentru ce mi-a făcut"


La un moment dat însă, Bojani a ajuns în vizorul poliţiei economice. "M-au confundat cu cineva care avea scrisul asemănător cu al meu. Trebuiau să găsească un vinovat", acuză Bojani care spune că, nevinovat fiind, a făcut 18 luni de închisoare pentru fals în acte şi evaziune fiscală, el adăugând că a fost nevoie ca fostul prim-ministru Adrian Năstase să meargă la Arad să repare greşeala. "Am pierdut totul. Nimic nu mai e greu acum", spune bărbatul, care regretă că nu s-a putut duce la înmormântarea fiicei sale, Nicoleta, care a murit în februarie anul acesta. "Nici nu m-am întors în România pentru înmormântare. Nu pot să iert statul român pentru ce mi-a făcut. Dacă m-aş întoarce în ţară, aş fi arestat", a mai spus Bojani. De atfel, el spune că s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru ce a îndurat în România, iar purtătorul de cuvânt al Curţii a confirmat existenţa cazului pe rol. Trăind pe străzi, mâncând pe unde apucă, Bojani nu se plânge însă de nimic. Îşi face însă griji pentru soţia sa, care este într-o stare psihică gravă, după moartea celor două fete, şi speră că la CEDO îşi va găsi dreptatea.

_____________________________________________________________
Povestea cersetorului cu iepure alb din metroul parizian
Fost patron de fabrica din Arad, ajuns milog in Franta
AVEREA
22 08 2006

DESTIN. Romanul Ioan Bojani (foto) a fost patron al unei fabrici de cherestea din Arad, avea o familie, o casa si o situatie. Acum este cersetor la metrou, in Paris, si mai are doar un iepure alb si un carucior, a relatat, in editia electronica "International Herald Tribune".

Bojani sta acum pe treptele metroului, langa Opera Bastilia. Toata averea sa sunt un iepure alb, pe nume Julieta, pe care il tine intr-o cusca, si un carucior de supermarket. Nu de mult, barbatul avea o firma cu 70 de angajati in Romania, un apartament cu trei camere si doua masini. Nenorocirea a facut insa ca una dintre cele trei fiice sa-i ramana paralizata, in urma unui accident, iar alta sa moara intoxicata cu monoxid de carbon. De atunci, a inceput declinul. Mai mult, dintr-o confuzie, barbatul a facut 18 luni inchisoare pentru presupuse infractiuni economice, actionand, ulterior, statul roman in judecata la CEDO. Intre timp, i-a murit si fata ce fusese paralizata, in februarie in acest an. Acum traieste intr-o rulota abandonata in padurile din preajma Parisului. Isi ia apa dintr-un izvor si isi face mancare la foc, in aer liber.

Castiga 19 euro pe zi

Romanul face parte din categoria gri de emigranti, cu drept la azil, care au ajuns in Paris si nu au din ce sa traiasca, in conditiile in care Bojani castiga din cersit cam 10-15 euro pe zi, iar in zilele bune cate 13 -19 euro.
Intr-o zi obisnuita, Bojani este pe scarile metroului inca de la 9 dimineata. Are in fata o cutie de plastic pentru maruntis, isi ridica politicos palaria si zambeste cand primeste ceva. Iepurele, Julieta, il tine pentru a capta mai usor atentia trecatorilor.
christine
Site Admin
 
Messages: 276
Inscrit le: Mar Jan 25, 2005 6:29 pm

Retour vers Discutii

Qui est en ligne ?

Utilisateur(s) parcourant actuellement ce forum : Aucun utilisateur inscrit et 1 invité

cron