Raporturile Romaniei cu Franta

Raporturile Romaniei cu Franta

Messagepar christine » Ven Août 04, 2006 12:46 pm

Raporturile cu Franta sunt sinteza aspiratiilor noastre de inscriere in perimetrul de civilizatie al Uniunii Europene

Interviu cu dl. Sabin Pop, Ambasador al Romaniei la Paris

CRONICA ROMANA, 2005
Ioan Fulger


Presa din tara, preluand ad litteram unele mesaje venite din partea institutiilor in interiorul carora se elaboreaza si care coordoneaza politica externa a Romaniei, a fost tentata a crede ca atentia acordata de Romania raporturilor cu S.U.A. si Marea Britanie - sugestiv indicate intr-o formulare prezidentiala precum “axa Washington-Londra-Bucuresti” - presupune o trecere in plan secund a raporturilor externe ale Tarii noastre cu alti parteneri si in mod special cu partenerul ei preferat din ultimul secol si jumatate: Franta.
In interviul acordat corespondentului nostru Ioan Fulger, dl. Sabin Pop, Ambasador al Romaniei in Franta, demonstreaza contrariul, facand o trecere in revista a principalelor probleme ce intereseaza relatiile bilaterale ale Romaniei cu Tara de referinta a lumii francofone, tara a carei politica a influentat pozitiv, in multiple imprejurari, evolutiile politice, economice si culturale din Romania si care ramane principalul punct de referinta pentru emigrantii acesteia.

Partenerii europeni Si "axa Washington - Londra - Bucuresti"-

Stimate Domnule Ambasador, presa din tara, preluand ad litteram unele mesaje venite din partea institutiilor in interiorul carora se elaboreaza si care coordoneaza politica externa a Romaniei, a fost tentata a crede ca atentia acordata de Romania raporturilor cu S.U.A. si Marea Britanie – sugestiv indicate intr-o formulare prezidentiala precum "axa Washington - Londra - Bucuresti" – presupune o trecere in plan secund a raporturilor externe ale Tarii nostre cu alti parteneri si in mod special cu partenerul ei preferat din ultimul secol si jumatate: Franta. In ce mod este privita, acum, in Franta relatia cu Romania si cum a fost receptionat de diplomatia franceza enuntul privind preferinta Romaniei pentru "axa strategica" la care ne-am referit?
- As dori sa remarc ca, potrivit precizarilor facute de catre reprezentantii cei mai autorizati ai institutiilor la care faceti referire - in primul rand de catre presedintele Romaniei - lansarea conceptului strategic privind «axa Washington-Londra-Bucuresti» nu presupune in nici un fel trecerea in plan secund a raporturilor externe ale tarii noastre cu alti parteneri europeni si, cu atat mai putin, cu Franta. As spune ca este vorba mai curand de existenta a doua paliere distincte de abordare, care departe de a fi contradictorii, sunt pe deplin compatibile si complementare. As mentiona, in acest sens, dimensiunea de securitate, avand o semnificatie aparte pentru tara noastra in conditiile apartenentei Romaniei la NATO si ale pozitiei ei geostrategice specifice, caracterizate prin pozitionarea la frontiera orientala a Aliantei, in imediata vecinatate a "regiunii extinse a Marii Negre", cu conflictele inghetate din Transnistria, Abhazia, Nagorno - Karabach, Osetia de Sud, dar si a unei zone care nu si-a dobandit inca stabilitatea si ma refer aici la provincia Kosovo. Acesta este contextul in care Romania a pus bazele unui puternic parteneriat strategic cu Statele Unite si a dezvoltat legaturi aprofundate cu Marea Britanie, demersul ingloband o semnificativa dimensiune de securitate si aparare.
Pe de alta parte, Romania vizeaza aderarea la marea familie a statelor UE si integrarea deplina in sistemul politic, economic, social si de valori europene. Tara noastra coopereaza strans cu Franta si alte state europene, intre care as mentiona in primul rand Italia (cu care intretinem, de asemenea, raporturi speciale in cadrul unui parteneriat strategic), prin traditii si legaturi istorice care se intind pe durata a sute de ani. Si pentru ca intrebarea dvs. s-a referit in mod explicit la Franta, iar eu am deosebita onoare sa reprezint tara mea in Franta, trebuie mentionat ca aceasta a stiut sa fie mereu alaturi de Romania in toate marile momente ale istoriei noastre. As incepe cu unirea Principatelor romane, in 1859, in timpul lui Alexandru Ioan Cuza, moment pe care tocmai am avut placerea sa-l aniversam recent; as continua apoi cu constituirea Romaniei mari, dupa incheierea primului razboi mondial si, comprimand putin istoria printr-un arc temporal mai amplu, m-as opri la perioada post-decembrie 1989, inaugurata odata cu prabusirea regimului comunist din tara noastra si sustinerea constanta acordata, din primul moment, de catre Franta demersurile romanesti de reintegrare in comunitatea occidentala de valori si admiterea Romaniei in NATO si UE.
In legatura cu partea a 2-a a intrebarii dvs., evaluarile interlocutorilor francezi de nivel in contactele cu oficialii romani sunt unanime in a sublinia importanta deosebita acordata de Franta raporturilor cu Romania, considerata, in egala masura, un aliat NATO important, prin contributia adusa la stabilitatea si securitatea spatiului euro-atlantic, un partener economic si un mediu investitional tot mai atractiv, prin dinamismul si potentialul de crestere al economiei romanesti si, nu in ultimul rand, un viitor membru semnificativ al viitoarei UE-27. In acelasi timp, este important de evidentiat faptul ca Franta si Romania impartasesc o viziune identica sau convergenta asupra viitorului constructiei europene, precum si a celor mai multe puncte inscrise pe agenda europeana. Ele au multiple interese si obiective comune. Cred ca este suficient sa mentionez, in acest context, chestiuni precum: politica agricola comuna; dezvoltarea rurala; edificarea dimensiunii de securitate si aparare a UE; modelul social european. Mai mult decat atat, Romania reprezinta pentru Franta un adevarat pol de latinitate si un autentic pivot al miscarii francofone internationale, cel mai important, de altfel, in Europa centrala si de est.
In ceea ce priveste perceptia diplomatiei franceze privind prioritatile politicii externe romanesti, doresc sa va asigur ca aceasta a stiut sa deceleze, din primul moment, cu profunzimea si subtilitatea care o caracterizeaza, resorturile profunde ale orientarilor noastre strategice, la care tocmai am facut referire. De altfel, daca ar fi sa citez aprecierile unui stralucit diplomat francez si bun prieten al tarii noastre, Franta "nu are nici o problema cu aceste orientari", intrucat ea "are deja o relatie privilegiata" cu Romania. In plus, Franta acorda, la randul ei, o importanta cu totul deosebita si cultiva raporturi stranse de parteneriat, pe multiple planuri, cu Statele Unite si Marea Britanie, inclusiv in sfera de securitate si aparare, fara ca demersurile respective sa semnifice, catusi de putin, ca prin aceasta ea ar fi devenit mai putin europeana.

Tratatul constitutional, ingrijorarile francezilor Si prezenta economiei franceze in economia Romaniei

- Rezultatul referendum-ului privind Tratatul Constitutional a pus in evidenta faptul ca problematicile legate de coeziunea, gestionarea si largirea Uniunii Europene sunt mai putin importante in ochii francezilor decat problemele contingente ale vietii. Se atribuie rezultatul referendumului – intr-o formulare reductiva – nemultumirii francezilor privind evolutiile statului social – evolutii ce privesc si alte state din U.E. - si temerile privind pierderea oportunitatilor de munca si destabilizari interne create de un multiculturalism haotic si de o imigratie necontrolata. Dusul rece primit cu ocazia Referendum-ului respectiv de clasa politica franceza a modificat sau va modifica perspectiva guvernantilor Frantei asupra circulatiei fortei de munca in Europa, in special a fortei de munca din tarile recent aderate sau in curs de aderare – precum Romania – la U.E.?
- Este firesc ca problemele curente ale vietii sa ocupe un loc substantial in preocuparile cetatenilor, fie ca ei sunt francezi, englezi, germani sau romani. Acesta nu inseamna insa ca, de exemplu, francezii nu ar fi interesati de aspectele pe care l-ati mentionat legate coeziunea, gestionarea sau largirea Uniunii. Cred insa ca o conjunctura economica actuala mai putin fasta in Franta, caracterizata, printre altele, de intarzierea relansarii economice, stagnarea veniturilor unor categorii importante ale populatiei, o rata relativ ridicata a somajului, coroborate cu impactul negativ al unor fenomene precum chestiunea “delocalizarilor” si amploarea imigratiei ilegale, atribuite nu de putine ori in mod disproportionat noilor state membre, au concurat la mentinerea la cote relativ ridicate a tendintelor eurosceptice la nivelul opiniei publice franceze, repercutandu-se, in ultima instanta, in rezultatul negativ al referendumului din mai 2005.
Si pentru ca ati ridicat si problema “dusului rece” provocat de scrutinul asupra Constitutiei Europene, as dori doar sa mentionez ca, potrivit majoritatii analistilor scenei politice din “Hexagone”, rezultatul referendumului reflecta nu atat respingerea in sine a noului Tratat al UE, cat mai degraba un vot popular de nemultumire vis-a-vis de persistenta unor fenomene negative in societatea franceza, precum cele pe care le-am mentionat.

- Industriile franceze, capitalul financiar francez nu au fost foarte interesate de tranzitia din Romania. Cu exceptia Grupului Renault – “intrat” in Romania inca de pe timpul Presedintiei Generalului De Gaulle – si a Grupului bancar Société Génèrale – consolidat la Bucuresti in vremuri mai recente - nu inregistram prezenta unor exponenti semnificativi ai economiei si finantei Frantei in Tara noastra. Intreprinderile mici si mijlocii ale Frantei au avut, in raport cu oportunitatile oferite de tarile din rasaritul Europei, o optica diferita fata de aceea a industriasilor mici si mijlocii italieni, de pilda. Care ar fi, pe scurt, motivele?
- In legatura cu subiectul investitiilor straine si prezenta capitalului francez in Romania, cred ca se impune, de la inceput, precizarea ca Franta reprezinta al treilea investitor strain in tara noastra, fiind inregistrate, la 30 noiembrie 2005, aproape 4.000 de societati comerciale cu participare franceza, dispunand de un un capital total social subscris de peste 1,23 miliarde de Euro. Caracteristic pentru investitiilor franceze in Romania in ultimii 10 ani o reprezinta prezenta in primul rand a marilor grupuri industriale si financiare, precum: RENAULT (industria auto); ALCATEL si ORANGE-France-Telecom (telecomunicatii), GAZ DE FRANCE (distributia gazelor) ALSTOM (constructii de vagoane, material rulant, servicii de intretinere metrou), LAFARGE si SAINT-GOBAIN (materiale de constructi, ciment, geamuri), PARISOT (industria lemnului si mobilei), MICHELIN (anvelope), BOUYGUES, VINCI, COLAS (constructii), EUROCOPTER (industria aeronautica), FAURECIA, VALEO, SNR (componente auto), DANONE (industria agro-alimentara), SERVE (vinuri), CARREFOUR, CORA, GEMA-BRICOSTORE (retele de supermagazine), VEOLIA WATER (tratarea si distributia apei), ACCOR (industria hoteliera) si SOCIETE GENERALE (sectorul bancar).
Comparativ cu alti investitori importanti prezenti in Romania - ca de exemplu cei italieni, care sunt preocupati in mod prioritar de dezvoltarea sectorului IMM-urilor - conceptul investitional francez este orientat catre patrunderea in prima faza a marilor Grupuri, care dau un semnal pozitiv si de incredere pentru proiectele de investitii ale intreprinderilor mici si mijlocii, acestea din urma activand, in cele mai multe cazuri, in calitate de sub-furnizoare ale primelor.
Pe de alta parte, trebuie remarcat ca, dupa deschiderea realizata de marile Grupuri, in prezent se constata o prezenta tot mai activa pe piata romaneasca a intreprinderilor mici si mijlocii franceze. In acest sens, o serie de initiative promovate in ultima perioada atat in Franta, cat si in Romania (seminarii, forumuri si misiuni economice, participarea la saloane si targuri internationale, etc.), au confirmat un trend tot mai semnificativ de extindere si aprofundare a cooperarii bilaterale in sectorul IMM-urilor.

Parisul – reper esential printre "capitalele alternative"

- Se afirma, fapt perfect adevarat, ca masa critica cea mai importanta a emigratiei intelectuale romane se afla in la Paris si in imprejurimi. Parisul a fost – in special in anii comunismului, cand privirile intelectualilor nostri se indreptau spre Enescu, Brancusi, Eliade, Ionescu, Cioran si alte importante personalitati - un fel de capitala alternativa a culturii romane. Mai este actuala aceasta faima a Parisului de “capitala culturala alternativa” a romanilor? Ce mai ramane astazi din ea?
- Ar fi poate oportun sa incepem cu spusele lui Nicolae Titulescu: “Cand este vorba de Romania si Franta, e greu sa separi inima de ratiune”. Realitatea obiectiva ne face sa remarcam existenta unor relatii bilaterale traditionale si privilegiate. In plus, o serie de mari nume ale culturii romanesti apartin, in egala masura, panteonului culturii franceze.
O privire mai subiectiva va sublinia, pe langa certa francofonie a romanilor, si evidenta lor francofilie, precum si faptul ca Franta este – indubitabil – tara cea mai aproapiata, de Romania, din punct de vedere cultural. Fireste, experientele trecute si traditia au un rol important in evaluarea situatiilor actuale. Este, insa, indispensabil – atat din punct de vedere analitic, cat si din cel al strategiilor de actiune propriu-zisa in domeniul diplomatiei culturale – sa se ia in calcul realitatea prezenta si factorii esentiali care o modeleaza. Astfel, in actualul context international – marcat in mod semnificativ de fenomenul globalizarii si de rapiditatea schimburilor informationale, inclusiv culturale – este aproape desuet sa mai vorbim despre existenta unei singure “capitale alternative”. Alternativele de proiectie culturala sunt acum multiple si nu mai sunt in mod necesar conditionate de existenta unei proximitati geografice. Romania trebuie, volens nolens, sa se faca remarcata in cadrul acestei noi realitati societale si culturale globale, dar, firesc, misiunea fiecarei ambasade se concentreaza pe aspectele tinand de sensibilizarea publicului din tara de resedinta fata de diferitele fatete pe care fenomenul cultural romanesc contemporan le poate imbraca. Parisul constituie, fara indoiala, si din acest punct de vedere, un obiectiv si un reper esential in acest sens.

- In Franta traiesc in momentul de fata numerosi romani care fac parte dintr-un val de emigratie recent, acela format dupa inceputul perioadei circulatiei libere a conationalilor nostri in interiorul frontierelor U.E., in state in care multi cauta un loc de munca. Recent, autoritatile din Franta sunt decise a pune in practica - datorita tensiunilor sociale generate in parte si de o emigratie aproape scapata de sub control, in parte de dificultatile adaptarii la modul de viata consolidat istoriceste intr-o tara cu traditii culturale si o civilizatie diferita fata de aceea a locurilor de origine si tot in parte datorita si dificultatilor de inscriere in cadrul productiv al noilor veniti - masuri de franare a emigratiei. Cum sunt vazuti romanii emigrati recent in Franta de autoritati? Dar de populatie si de cei in masura a le folosi forta de munca?
Care credeti ca sunt cele mai interesante initiative ale autoritatilor romane in vederea imbunatatirii cunoasterii de catre francezi – fireste prin intermediul mass media sau a institutiilor stiintifice, culturale si artistice – a evolutiilor din Romania anilor posterior anului 1989?
- Intrebarea dvs. vizeaza de fapt modul in care romanii stabiliti recent in Franta genereaza efecte de imagine. Daca ne referim doar la romanii care au emigrat in Franta dupa 90, trebuie sa spunem ca acestia nu formeaza, nici pe departe, un grup unitar. Neputand sa evaluam in nici un fel dimensiunile emigratiei post-comuniste in Franta, putem totusi sa constatam ca exista o larga majoritate perfect integrata, formata atat din cadre inalt calificate (medici, informaticieni, ingineri), cat si din persoane cu pregatire medie sau submedie. Aceasta e o majoritate tacuta, discreta, “absorbita” in masa societatii franceze. O majoritate care nu creeaza sau creeaza prea putin imagine publica. Alaturi de aceasta, exista o minoritate infima, dar foarte vizibila din punct de vedere mediatic, avand posibile legaturi cu lumea interlopa, cu retelele de prostitutie si furt. E minoritatea ce se regaseste din pacate, de multe ori, in paginile ziarelor si pe ecranele televizoarelor si pe care francezul o identifica direct, cu ochiul liber, in metrouri si pe marile bulevarde, facand ca imaginea romanului in Franta sa sufere o depreciere nemeritata, regretabila din toate punctele de vedere. Existenta acestei minoritati estompeaza de multe ori majoritatea tacuta de care aminteam, mai ales atunci cand aceasta din urma prefera sa se "dizolve" in peisajul social al tarii de resedinta, cantonandu-se uneori intr-o pasivitate jenanta, in pofida faptului ca imaginea de ansamblu a "grupului" sufera. In plus, desi prezenta fizica si mediatica a acestei “minoritati problema” a fost marcata in ultimii ani de o diminuare semnificativa, imaginea negativa creata in urma cu cinci, zece, sau cinsprezece ani se dovedeste inca remanenta. Este in interesul direct al tarii noastre sa corectam perceptia deformata mentionata si sa investim masiv in aceasta directie.
Aceasta este si directia in care ne propunem, in calitate de reprezentanti oficiali ai statului roman in Franta, sa ne concentram eforturile in perioada urmatoare, prin promovarea mai viguroasa si potentarea raporturilor bilaterale pe multiple planuri: politic, economic, social si, nu in ultimul rand, cultural. Cred cu toata convingerea ca dimensiunea culturala trebuie mai intens exploatata prin actiuni promotionale de anvergura si aceasta atat pentru faptul ca Romania are si pe acest palier multe lucruri de oferit, cat mai ales pentru ca, in mod traditional, cultura are un impact remarcabil la nivelul opiniei publice si mass media de pretutindeni.

Arhitectura U. E., componenta francofona Si identitatea noastra
- Se afirma, in mod justificat, ca la consolidarea raporturilor de orice natura intre doua State, pot contribui in mod esential afinitatile culturale. Ce pondere au in momentul de fata afinitatile culturale dintre Franta si Romania in promovarea unor raporturi de cooperare mai stranse ale acestora in plan economic, social, politic si - in general - in interiorul institutiilor Uniunii Europene?
- In noua arhitectura a Uniunii Europene (25 sau, incepand cu anul viitor, 27 de membri), una dintre mizele centrale va fi reprezentata de vehiculul de comunicare – limba – ca element marcant al cooperarii intra-europene in plan cultural, dar si ca sursa de „beneficii” indirecte in alte planuri ale relationarilor bi si/sau multilaterale. V-ati referit in intrebarea dvs. la ponderea afinitatilor culturale in sanul acestei cooperari: ei bine, apreciem ca aceasta este esentiala. Spre exemplificare, m-as referi aici in mod concret la componenta francofona a identitatii noastre, care desi evidenta, este inca insuficient asumata si afirmata.
Romania este o tara latina si francofona, iar acest aspect constituie o parte semnificativa a aportului pe care noi il vom aduce Europei si pe baza caruia vom putea construi si promova relatii de cooperare tot mai stranse cu celelalte state membre ale UE latine si francofone.

- In anul urmator Bucurestiul va fi gazda celei de a XI reuniuni la nivel inalt a Organizatiei Internationale a Francofoniei? Ambasadorul Romaniei in Franta este in mod sigur mai informat decat oricine despre modul cum va fi intampinata si organizata de Romania aceasta importanta intalnire, precum si despre asteptarile cu care Guvernul tarii noastre se prezinta la ea...
- Ar fi necesara, mai intai, efectuarea unei precizari pe care o consider extrem de importanta. Persista inca la nivelul publicului si chiar a mass-media o relativa confuzie dintre Franta si Francofonie. Franta nu inseamna Francofonie si Francofonie nu inseamna Franta! Francofonia reprezinta cele 63 de state de pe 5 continente, reunite in cadrul unei organizatii internationale tinere, dar care se bucura de tot mai multa influenta si prestigiu la nivel international.
Summit-ul Francofoniei din toamna acestui an de la Bucuresti, organizat in premiera in Europa centrala si de est este – prin dimensiuni si importanta – una dintre cele mai importante si complexe manifestari gazduite vreodata de Romania. Vom avea in calitate de oaspeti 62 de sefi de stat si de guvern, precum si inalti oficiali ai unor prestigioase organizatii internationale. Bucurestiul va fi centrul lumii francofone si asta nu doar pentru cateva zile, ci timp de un an intreg, deoarece manifestarile dedicate Francofoniei au inceput la 20 septembrie 2005 si se vor incheia in toamna lui 2006.
Pe langa potentialul imens de vizibilitate de care ne vom bucura timp de cateva luni, sommet-ul Francofoniei ne ofera sansa de a ne afirma si promova identitatea francofona. Este important ca aceasta manifestare sa nu se limiteze la un festivism de moment, ci sa genereze proiecte concrete, de lunga durata si care sa aiba o clara dimensiune socio-culturala. Iata de ce, printre altele, Romania a propus infiintarea la Bucuresti a unei Universitati Francofone a Europei – avand o anvergura regionala – care sa ofere alternative credibile si atractive de formare profesionala tinerilor din zona. Este un proiect indraznet, insa perfect fezabil, in masura sa probeze in mod elocvent angajamentul francofon al tarii noastre.

A consemnat Ioan Fulger
christine
Site Admin
 
Messages: 276
Inscrit le: Mar Jan 25, 2005 6:29 pm

Retour vers Discutii

Qui est en ligne ?

Utilisateur(s) parcourant actuellement ce forum : Aucun utilisateur inscrit et 3 invité(s)

cron