Paris, capitala... României

Paris, capitala... României

Messagepar christine » Mer Juin 21, 2006 6:13 am

Paris, capitala... României
Ghid al plimbărilor insolite pe urmele românilor celebri din Paris



EDITIA ROMÂNĂ (2006)
La recentul targ de carte BOOKFEST 2006, Editura Junimea din Iasi a facut o excelenta surpriza celor interesati de istoria relatiilor romano-franceze si de turism, oferindu-le o remarcabila traducere a unei excelente carti publicate in Franta “Paris, capitala... Romaniei - Ghid al plimbarilor insolite pe urmele roamnilor celebri din Paris”.
Cartea este EXCELENT tradusa din limba franceza de Elisabeta Balint si a aparut in Colectia “Romanii din Paris”, Ed.Junimea, Iasi, 2006, avand 478 pagini.

Ea este de fapt un... ghid turistic al Parisului care nu seamana deloc cu celelalte aparute la noi sau chiar in Franta. Parisul - ”Orasul Lumina”, visul atator generatii de romani pentru care el este cel mai frumos oras din lume – este privit prin prisma unor romani, mai mult sau mai putin celebri, care au trait si lucrat acolo: Ionesco, Cioran, Eliade, Anna de Noailles, Gherasim Luca, Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Elvire Popesco si multi altii...

Autorul – Jean-Yves Conrad, un inginer metodic si riguros, pasionat de multe decenii de Romania si bun cunoscator al limbii romane – a dorit, putut si stiut sa recenzeze in mod cvasi-exhaustiv cele mai importante influente romanesti asupra Parisului contemporan. VA MULTUMIM DIN INIMA DOMNULE CONRAD!...

Cartea descrie 15 itinerarii turistice prin Paris, toate avand insolite implicatii artistice, literare sau stiintifice datorate spiritualitatii romanesti.
Valoarea documentara deosebita a acestei carti este substantial sporita prin includerea unor fotografii realizate de autor, a unor citate despre Paris din texte realizate de autori romani, a unei bibliografii de cca 25 de pagini si a unui amplu index de cca 50 de pagini.
Este o carte ce nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca oricarui roman francofon si francofil...

EDITIA FRANCEZĂ (2003)
A aparut in librariile franceze o interesanta carte despre prezenta romanilor in capitala Frantei mai cu seama in ultimele doua veacuri. Este scrisa de un francez, Jean-Yves Conrad, inginer pasionat de multa vreme de Romania, dar mai cu seama un spirit metodic care a stiut sa faca o investigatie fara precedent prin amploarea si seriozitatea informatiilor furnizate. Se numeste cit se poate de sugestiv: Roumanie, capitale ... Paris - si e tiparita de o editura nu demult infiintata, OXUS, care isi propune de altfel sa sustina o colectie intreaga, monografica, Les Roumains de Paris, despre romanii care s-au ilustrat in Franta de-a lungul anilor. Ea va fi dirijata de matematicianul si filosoful Basarab Nicolescu, ceea ce este deja un bun augur de competenta. Aceasta prima trecere generala in revista a prezentelor romanesti este conceputa ca un adevarat ghid fiindca propune simplu, concret, 15 trasee turistice in Paris si imprejurimi, plimbari artistice, literare, stiintifice, completate cu texte despre capitala Frantei scrise de unii romani celebri, cu fotografii despre locurile unde au trait, cu incriptii ce le perpetueaza memoria si asa mai departe.

O PREZENTARE FACUTA DE DINU FLAMAND

Jean-Yves Conrad stie totul, a citit totul despre romani, a rascolit toate arhivele ce pastreaza prezenta lor, a cules toate marturiile care incep sa se piarda. Iar rezultatul da o fresca uluitoare: prezenta romanilor in capitala Frantei a fost mai masiva si mai substantiala decit ne-o putem imagina chiar si atunci cind credem ca sintem bine informati.

Fiindca trebuie sa te ia de mina acest autor, sa te plimbe prin Cartierul Latin, pe la Porte Maillot, Porte d'Auteuil sau in locuri apropiate din l'Ille de France, pina la Fontenay-aux-Roses de exemplu, unde Iorga intemeiase l'Ecole Roumaine de Paris, ca sa poti retrai atmosfera si sa ai o viziune topografica despre locurile prin care au vietuit Balcescu, cel care va aduce revolutia, Snagoveanu, cel care va infiinta impreuna cu Eliade Radulescu cea dintii capela romaneasca la Paris, Elena Vacarescu, Dora d'Istria, Hermiona Asachi, Tzara si altii, mai mult sau mai putin cunoscuti generatiilor deastazi. Unele informatii figurau pe undeva prin anualele noastre de istorie, lacunar, deformat, incomplet. Dar mai cu seama dupa venirea comunistilor la putere in Romania toate informatiile despre vechile familii boieresti, dar si intelectuale care si-au legat existenta de Paris au fost masacrate. Va fi o buna ocazie pentru cei mai tineri sa descopere de acum inainte Parisul "romanesc", cu vechile inscriptii ce vorbesc despre trecerea prin Lutetia a lui Brancusi, Enesco, Ionesco, Fondane, Bibesco, Cantacuzène, Coanda, Brassaï, Celan, Karmitz, Hajdu, Lahovary, Rosetti, Cioran, sau mari actori de la Comedia Franceza precum Ely Nizan sau De Max... Lista este extrem de lunga si de bogata. Istoria moderna a Europei e in buna masura franco-romana.
Dinu Flamand

UN INTERVIU PUBLICAT DE REVISTA AS Nr 626/ 2006
JEAN-YVES CONRAD

„Romania nu-mi apartine, dar eu apartin Romaniei”

La Paris, Editura „Oxus” a lansat cu succes o colectie de carti dedicata personalitatilor romanesti care au trait si creat in Franta. Printre ele, cartea lui Jean-Yves Conrad, „Roumanie, capitale... Paris”, s-a bucurat de numeroase comentarii pozitive in intreaga presa franceza. O plimbare prin Paris, pe parcursul careia autorul descopera, la fiecare pas, semne ale prezentei romanesti
„De cand am cunoscut Romania, nu visez decat romaneste”

- Cartea dvs., „Romania, capitala... Paris”, este o calatorie insolita, pe urma unor romani celebri care si-au ales, drept a doua patrie, Franta. De ce ati considerat necesara o astfel de carte si de ce sub forma unor plimbari?
- Am incercat sa pun in valoare, intr-o forma oarecum originala, prezenta romanilor in Paris. Ideea de a face un parcurs, o plimbare, este prima idee care mi-a venit si de la care am plecat. Am mers in cimitirele unde sunt romani, si apoi, cu timpul, am facut cercetari in vreo 40 de biblioteci, in special la Biblioteca si Arhiva Nationala Franceza. Cu cat incursiunile mele se inmulteau, cu atat descopeream noi nume romanesti care au trait la Paris. Am descoperit si am strans o lista intreaga de pictori romani, scriitori, sculptori.

- Cum ati descoperit Romania?

- Un coleg care ma inlocuia la serviciu mi-a dat ideea de a merge in vacanta in Romania. Cunosteam foarte putin despre aceasta tara. Mai tarziu, mi-am dat seama si am descoperit ca legaturile mele cu Romania existau inca de cand eram copil. Dar pentru moment, am zis: de ce nu? Am ajuns in Constanta, pe Aeroportul Kogalniceanu, in 22 august 1981. La inceput, mi-am dat seama ca limba este foarte frumoasa si ca seamana foarte mult cu latina, eu am facut sapte ani de latina. Apoi am fost in Delta, am mers in Bucuresti, la Filarmonica, la Muzeul Satului. A urmat o aventura sentimentala cu cea care avea sa devina prima mea sotie: am reusit sa obtin intr-o singura zi actele necesare pentru a ne casatori, ceea ce era destul de complicat pe atunci, pentru un cetatean strain. Povestesc asta in Romania - Km 0, prima mea carte despre Romania. Abia dupa ce am vazut Romania, mi-am amintit ca in oraselul copilariei mele exista cel mai mare cimitir de soldati romani din Franta, sunt peste 900 de morminte si o placa pusa de Elena Vacarescu pe un monument realizat de sculptorul Ion Jalea. Deci, inca din copilarie, am avut o legatura cu Romania. Deviza mea este „Romania nu imi apartine, dar eu apartin Romaniei”. A devenit motto-ul meu. Cu cat trece timpul, cu atat mi se pare ca ea ma caracterizeaza mai bine si sunt mandru de asta. Si apoi, mi-am dat seama ca, de cand am cunoscut Romania, nu visez decat in romaneste.
„Era o solidaritate care incepe sa se piarda azi”

- Cum vi s-a parut Romania anilor ‘80?

- Era intotdeauna supraveghere si nu mi s-a parut ca tara era saraca. Eu, fiind casatorit cu o romanca, am avut dreptul la o totala exceptie, aceea de a locui in familii de romani. Bine, trebuia sa ai 10 dolari pe zi, erau cozile pentru benzina... In mod normal, eu nu puteam sa locuiesc decat in familia sotiei mele, dar mergeam si la prieteni. Isi asumau niste riscuri mari, au fost interogati de mai multe ori de Securitate, de altfel si eu am fost. Nu aveau ce sa imi faca, cel mult sa ma expulzeze. E adevarat ca era penurie si erau restrictii, dar nu mi se parea ca oamenii sunt saraci, mai ales in provincie, unde se descurcau. Era, dimpotriva, o solidaritate care incepe sa se piarda astazi. Aflati in dificultate, oamenii se ajutau. Daca gaseam o coada la oua si apucam sa cumpar, luam mai multe, 10-20, si seara faceam schimb cu ceilalti vecini, care gasisera faina, pantofi, etc. Asta m-a ajutat sa inteleg si sa ma apropii mai mult de romani. Acum, francezii profita de un avantaj economic, fara sa se intereseze de altceva. Dar lucrurile se pot schimba. Sa nu uitam ca Romania era granarul Europei si ca leul era a doua moneda a Europei. Romania va redeveni ceea ce a fost, nu am nici o indoiala. Din pacate, au fost 45 de ani in care pamantul nu a fost intretinut asa cum ar fi trebuit. Pana in ‘89, economia era subterana, oamenii furau din fabrici si comercializau, ceea ce a creat anumite mentalitati. Intre ‘81 si ‘89, am fost in Romania de 42 de ori, aproximativ o data la doua luni. Stiu ce se intampla.

- Scriitorii romani care au trait in Franta si au scris in limba franceza sunt revendicati de doua culturi: una a tarii de origine, alta a tarii de adoptie. Ar trebui inventata o noua clasificare in care sa fie inclusi?
- In Franta, romanii care au scris in franceza sunt considerati francezi, mai ales Cioran si Ionesco. Din cand in cand, se spune „francezi de origine romana”, dar foarte rar.

- De ce credeti ca exista o astfel de dubla identificare?

- Pentru ca se considera ca teatrul lui Ionesco, de exemplu, a fost scris in mare parte in franceza. Dar eu cred ca teatrul absurd scris de Ionesco poarta amprenta unui spirit romanesc. Numai un roman putea sa scrie un astfel de teatru. Sunt si multi romani obisnuiti, carora le e neplacut sa isi recunoasca originea. Inclusiv sotia mea, care e romanca, imi spune: „Inceteaza sa mai vorbesti despre Romania, e o tara de hoti”. Si sunt multi romani care gandesc asa. „Se spune ca Franta este cel mai mare sustinator al Romaniei, dar presa franceza nu discuta decat
despre tigani, copii abandonati si coruptie”


- De obicei, imaginea Romaniei este legata de situatia economica proasta si de coruptie. Este o imagine adevarata?
- Da, daca tinem seama de francezii care citesc doar presa, si ei reprezinta majoritatea. De pilda, am citit ceva in ziare legat de o prostituata romanca. Directorul cabinetului de comunicare al primului ministru a fost gasit cu o prostituata romanca in masina. La inceput, au zis doar „o prostituata”, apoi au specificat si au insistat pe faptul ca era „romanca”. Minora, in plus! Si presa a accentuat acest aspect. Nu cred ca daca ar fi fost de alta nationalitate, s-ar fi procedat la fel. Nu stiu ce interese sunt in spate, ce voluptate exista in aceasta denigrare a Romaniei. Este si un jurnalist roman care face destule pagube in acest sens, e vorba de Mirel Bran, de la „Le Monde” si „France Inter”. Nu i se intampla decat foarte rar sa vorbeasca de aspecte culturale sau pozitive. Intotdeauna e Dracula, tiganii, coruptia si atat. Si el e roman! Ar trebui ca guvernul roman sa fie atent la acest aspect al imaginii. Daca la nivelul ministrilor sunt oameni corupti, e clar ca asta da o imagine negativa si trebuie gasita o solutie, pentru ca 80% dintre romanii care sunt aici nu fac zgomot, isi vad de treburi. Cert este ca media franceza insista pe aceasta imagine. Pe de o parte, se spune ca Franta este cel mai mare sustinator al Romaniei si pe de alta parte, presa franceza nu discuta decat despre tigani, copii abandonati, coruptie. Coruptia consider ca este o realitate, am vazut-o cu ochii mei. Si nu cred ca este la un nivel mic. Ma uit la celelalte tari din Europa Centrala si de Est si nu e chiar acelasi lucru. Cert este ca imaginea negativa a Romaniei trebuie combatuta. Sunt doua lucruri pentru a avea o imagine buna: cultura, care trebuie exportata mai ales prin carti, dar pentru asta este nevoie de traduceri bune, si al doilea este turismul, care trebuie sa isi gaseasca un aspect mai puternic. E adevarat, datorita intarzierilor, in Romania sunt multe lucruri de facut. Dar intrebarea care trebuie sa si-o puna autoritatile romane este daca nu cumva investitia in turism va aduce tarii mai mult decat alte investitii. Dupa parerea mea, trebuie investit mai mult in turism. Si de altfel, turismul poate aduce servicii culturii.

- Este des invocata „varsta de aur” a Romaniei: anii ‘30. Se poate face legatura intre o efervescenta culturala romaneasca in aceasta perioada si contactul intelectualilor romani cu Parisul?
- Romanii au venit in Franta si, la randul lor, francezii au calatorit in Romania mult in aceasta perioada. Erau piese care se jucau in premiera in Romania si personalitati franceze mergeau la Bucuresti sa le vada. E adevarat ca au existat relatii in ambele sensuri. A fost si varsta de aur a relatiilor franco-romane. Era faimosul Bucuresti de altadata, „Micul Paris”, cu Calea Victoriei, Teatrul Odeon, Teatrul National, Capsa...

- Credeti ca acum, la aproape 15 ani de la caderea comunismului, legaturile au fost reluate?
- In timpul comunismului, au fost taiate legaturile. A fost demolata Scoala Romaneasca de la Paris, creata de Nicolae Iorga in 1920-1921. Era ceva exceptional, si ea ar trebui reinfiintata. Era un simbol elitist al prezentei romanesti la Paris. Bineinteles ca nu mai este acelasi lucru, nici poporul nu mai e acelasi, dar relatiile sunt reluate. Romania este a doua tara francofona din Europa, dupa Belgia, deci este important sa pastram aceasta legatura. Recunosc ca autoritatile franceze nu profita indeajuns de aceasta stare de lucruri. S-ar putea acorda, de exemplu, mai multe burse studentilor romani, pentru a-i ajuta sa supravietuiasca. Acest aport financiar ar trebui intarit. Si nu numai financiar.
„Exista anumite persoane in fata carora,
cand pronunt numele lui Ion Iliescu,
fug, zicand ca sunt comunist”

- Credeti ca amestecul culturii cu politica dauneaza?
- Asta este o problema de fond. O vad in fiecare zi, in interiorul Ambasadei Romaniei, intre diplomati. Prezenta unor fosti activisti comunisti ii face pe multi sa bata in retragere. Exista mari suspiciuni, diaspora romaneasca e divizata din acest motiv. De exemplu, exista anumite persoane in fata carora, cand pronunt numele lui Ion Iliescu, fug, spunand ca sunt un comunist. Eu inteleg ca Iliescu a fost comunist, dar si altii au fost. In toate tarile se afla fosti comunisti. Astfel de lucruri ar trebui atenuate, prejudecati de tipul ca, daca esti cu ala, inseamna ca esti de-al lor. Cunosc un domn in varsta care este specialist in pionierii aviatiei romanesti. A avut nefericirea de a tine odata o conferinta la ambasada, la Paris. Multi i-au spus: daca ai facut asta, este pentru ca esti comunist. Nu cred ca poti sa-i pui unui om asa de usor eticheta de comunist si sa termini cu el.

- Dar este totusi o problema: Ion Iliescu a fost prim-secretar, apoi au existat Piata Universitatii, minerii, mi se pare normal sa existe persoane care nu vor sa aiba de-a face cu...
- Eu nu condamn pe nimeni. De exemplu, l-am cunoscut intamplator pe Vadim la Chisinau. Venise sa inaugureze bustul lui George Bacovia si a improvizat un discurs despre Bacovia care mi s-a parut fenomenal. Este un om de o cultura imensa. Ideile sale politice nu le aprob, dar asta nu il impiedica sa fie un om de cultura sclipitor. A fost comunist ca si altii. Ca Paunescu si ca multi altii, dar toata lumea a fost comunista, mai mult sau mai putin, erai obligat sa fii ca sa supravietuiesti. Sigur, unii erau mai apropiati de putere decat altii, sunt ministri in Romania care au supravietuit, in ciuda trecerii la capitalism. Sunt unii care au devenit capitalisti model dupa ‘89. Este oportunismul uman. Sunt unii care au supravietuit foarte bine schimbarii, majoritatea celor aflati la putere.

- Totusi, o multime de oameni nu merg la Centrul Cultural si la Ambasada Romaniei din Paris, ca sa nu vada astfel de personaje orwelliene...
- E adevarat ca sunt inca enorm de multi romani la Paris care spun ca Centrul Cultural si Ambasada sunt fiefuri ale securistilor si refuza sa le frecventeze. Ar trebui vazut cine mai este securist la Ambasada. Si sunt inca destui. Sunt fosti colonei de Securitate, pe care ii recunosti imediat, daca ai o oarecare experienta din Romania de dinainte de ‘89. Sunt inca practici... Dar sa spui ca toti sunt securisti e o eroare. Sunt si oameni de valoare. Eu incerc sa fiu neutru, eu sunt francez, incerc sa fiu bine cu toata lumea.

- Nu va este dificil sa aveti relatii cu oameni care au sprijinit un regim totalitar?
- Eu poate sunt naiv, dar fac cultura pentru cultura, nu fac cultura pentru politica. Ca amandoua sunt legate e evident, dar in raporturile culturale, nu cred ca ar trebui tinut cont de asta. Acum, ministrul culturii este Razvan Teodorescu, inainte am avut relatii foarte bune cu Caramitru, maine nu stiu cine va mai veni. Pentru mine, ministrii sunt reprezentantii culturii romane. Am fost medaliat de Iliescu si au fost oameni care mi-au zis ca n-ar fi trebuit sa accept. „Bine”, am raspuns, „dar eu il privesc pe Iliescu ca pe un presedinte ales de toti romanii. Nu l-am ales eu. Este ales de romani, reprezinta o functie care m-a onorat. Punct.”
„Am vazut tarani romani care mergeau desculti prin noroi, dar aveau in casa carti frantuzesti. Si erau mandri. Si erau tarani”

- Aveti alte proiecte legate de Romania?
- Am doua carti in proiect. Una este o biografie a lui Henri Negresco, fondatorul celebrului Hotel de Nice, de pe Coasta de Azur. Un alt proiect ar fi o discutie imaginara intre De Gaulle si Titulescu, despre Europa. Eu sunt gaullist, dar si un mare admirator al lui Titulescu. Incerc sa arat cum ideile lor se intalnesc, chiar daca ei doi nu s-au intalnit niciodata. Conversatia se va petrece la Londra. E adevarat ca ideile lui De Gaulle sunt de dupa ‘44, dar asta cred ca este mai putin important.

- Ce v-a placut cel mai mult in Romania?
- Maramuresul este regiunea mea preferata. Ramnicu-Valcea, Muscelul si zona Argesului imi plac, de asemenea, apoi sunt manastirile. In calatoriile mele, ce m-a impresionat este ca intotdeauna la tara, in fata unei gospodarii unde exista o fantana, oamenii puneau o cana si trecatorul putea sa bea apa. Eram odata in Maramures cu sotia mea, pe sanie, era in preajma Craciunului, si dintr-o curte au iesit niste oameni care dupa ce ne-au cunoscut, ne-au zis: „Luati carnati, am taiat porcul, e proaspat, luati ce vreti”. Asa ceva nu vezi in Franta, aici, scuza-ma de expresie, iti dau un sut in cur si, gata, s-a terminat balciul. Imi place taranul, in sensul puternic al cuvantului. Cel ce este atasat de pamant. Am vazut lucruri uimitoare in sate romanesti, unde oamenii nu erau bogati in termeni financiari, dar intr-o camaruta aveau o biblioteca de carti frantuzesti incredibila. Am vazut asta langa Piatra-Neamt si la Brasov, langa Rasnov. Era incredibil, pentru ca nu aveau nici macar pantofi, mergeau desculti prin noroi, dar aveau literatura franceza tradusa. Si erau mandri. Si erau tarani.
CATALIN MANOLE
(Corespondenta din Paris)


Nicolae DRAGULANESCU
Presedintele LCCSRF
christine
Site Admin
 
Messages: 276
Inscrit le: Mar Jan 25, 2005 6:29 pm

Retour vers Discutii

Qui est en ligne ?

Utilisateur(s) parcourant actuellement ce forum : Aucun utilisateur inscrit et 2 invité(s)

cron