Photos de Roumanie | Photos de France | Photos d’autres pays francophones

 

 
Home Page Documente - Arhivă DILEMA VECHE Trompe-deuil
 

DILEMA VECHE Trompe-deuil

Predicatul şi subiectul gîndirii franceze moderne sînt - în afara clişeelor de la care se alimentează imaginarul colectiv - evenimentul fondator şi intelectualul. Unul şi celălalt stau la baza oricărei reflecţii franceze profunde despre ceea ce înseamnă omul occidental, lumea de azi, societatea modernă. Ei construiesc împreună metanaraţiunea franceză, în ceea ce înfiinţează ea - fundamentele lumii laice - şi tot ei deconstruiesc printr-o altă metanaraţiune ceea ce între timp şi-a pierdut legitimitatea Istoriei - atunci cînd, prin discreditarea primei, îşi văd fraza pusă în pericol. Ei au trăit împreună - cel puţin au încercat şi adesea au reuşit, de 215 ani încoace - iar de mor, nu o pot face decît tot împreună. Ei au crescut, s-au împlinit din ameninţări şi încă prosperă graţie lor - aceleaşi care par să se repeadă neobosit la gîtul libertăţii şi al egalităţii, aducînd cu ele nori grei de constrîngeri şi privilegii: dacă ele nu există, ei le fabrică; dacă ele sînt altele, ei le ignoră. Ei sînt cei care satisfac, simetric oarecum faţă de dimensiunile gîndirii germane, nevoia de Sens a fiecărui individ care trăieşte în "raport cu infinitul" - cum spunea Descartes şi relua mult mai tîrziu Lévinas. Evenimentul, în primul rînd, este cel care satisface nevoia de origine (care este o nevoie de înrădăcinare) - aşa cum gîndirea romantică germană satisface aceeaşi nevoie prin postularea (metafizică a) perenităţii. Intelectualul, în al doilea rînd, satisface nevoia de identificare - de reprezentare - colectivă şi ea, la fel de ancestrală, aşa cum a satisfăcut-o poetul romantic german. Evenimentul şi intelectualul înfloresc din chiar moartea lui Dumnezeu: intelectualul proclamă evenimentul, justificîndu-şi astfel legatul. Dumnezeu a murit - Trăiască Intelectualul!

Ceva s-a întîmplat în ultimele decenii în interiorul sacrei diade - pentru mulţi, astăzi, vestit cuplu de comici. François Furet a publicat în 1978 o carte al cărei prim capitol, majoritar în economia volumului, se intitulează Revoluţia franceză s-a terminat. Puţin mai tîrziu, apar tot mai multe anchete, apoi cărţi, despre intelectuali - semn că intelectualul însuşi ia distanţă faţă de ceea ce se presupunea că-i este identitatea, punîndu-şi-o la îndoială. François Furet îşi scrie cartea în primăvara lui 1977, cînd "critica totalitarismului sovietic [a devenit] tema centrală a unei reflecţii de stînga". 1 Cucerit de analiza Revoluţiei făcută de Tocqueville, Furet crede că a face istoria unui eveniment nu trebuie să însemne a încerca să-l retrăieşti reînviindu-l pentru uzul identitar al naţiunii, ci a-l înţelege dînd dovadă tocmai de detaşare critică. Nu e, însă, mai puţin adevărat că, transformînd evenimentul în sursă de reflecţie critică, Furet îşi asumă rolul de a salva evenimentul. O face aşa cum salvezi un fişier în calculator, împiedicînd aruncarea lui în recycle bin. Încearcă să ne facă să credem că spiritul critic se poate dezvolta pe ruinele evenimentului devenit, ca loc de memorie a discursului, monument (transcendental), sau, după caz, prevestire (transcendenţă). De pe la 1980, intelectualul francez se vede obligat, pentru a(-şi) supravieţui, să devină intelectual critic. Desigur, la prima vedere, ceea ce se întîmplă e fenomenal: o armată de hîrleţe critice se abate asupra unei grădini de evenimente, unde, în dreptul fiecărei plante, intelectualul de altădată venea plin de evlavie cu stropitoarea plină, tunînd şi fulgerînd împotriva grădinarului de serviciu care lăsa cultura de izbelişte. Cu hîrleţul, cu grebla, cu foarfeca etc., intelectualul vine astăzi să mai afîneze pămîntul, să mai tundă, să mai rărească - în fine, în cel mai bun caz să mute răsadul dintr-un strat în altul. Fapt e că intelectualul şi evenimentul se află în continuare împreună, într-un travail de deuil imposibil de încheiat - pentru că încheierea lui ar însemna moartea amîndurora.

A venit momentul să spunem că cei doi, atîta vreme cît rămîn împreună, perpetuează un mit. Cîtă vreme intelectualul va lucra orbit de eveniment, incapabil să-i scape, rolul său social va fi în continuare nul şi, mai mult, neavenit, căci un om care nu e în stare să facă nimic în vreme ce toţi cei care l-au creditat cu autoritate aşteaptă ca el să facă ceva, face rău. Încercarea lui Furet de a muta evenimentul dintr-o logică teleologică, a rupturii fondatoare, într-una a soluţiei de continuitate şi dintr-un proces al Raţiunii într-unul al subconştientului, care convoacă în ajutor hazardul ("Europa a parcurs acelaşi drum fără revoluţie şi fără iacobini [...] Or, Revoluţia franceză nu este o tranziţie, este o origine şi o fantasmă a originii." 2 ) n-a reuşit deocamdată să schimbe esenţial datele discursului francez. Frustraţi de origine în locul ei normal, trecutul, intelectualii francezi se văd în situaţia de a nu mai putea s-o proiecteze nici în prezent - prezentul sună mai degrabă prost -, nici în viitor, decît cel mult la modul apocaliptic. Surprinzător, cel mai rapid s-au adaptat noii situaţii romancierii, reuşind fie să uite evenimentul şi încetînd astfel a se mai revendica drept instanţe publice dotate cu autoritate politică sau competenţă epistemică, fie, în alte cazuri, să-l transfere ca figură ficţională (ceea ce este de fapt) şi să fie plebiscitaţi ca donatori de sens - precum odinioară intelectualii. Critica a trecut, aşadar, în fundal. Despărţirea literaturii de critică înseamnă un alt travail de deuil, început odată cu agonia ultimei ideologii literare, aceea a Noului roman. De aceea, discursul actual al criticii îşi proiectează propria dezabuzare asupra obiectului său - literatura franceză contemporană. Dovezi: Pierre Brunel vede în postmodernismul literar un "reflux" post-metafizic şi post-militant, iar generaţia "'80" de la Minuit este cunoscută sub label-ul de "minimalism".

Criza de identitate prin care trece astăzi cultura franceză poate fi formulată astfel: cu toate că datele axiologice ale francezului de astăzi se găsesc mai degrabă în "fişierul anglo-saxon" (cultură urbană, multiculturalism şi problemele integrării culturale, valorile religioase şi gestionarea lor, ciocnirea civilizaţiilor şi securitatea la scară mondială, evoluţia tehnologiei, globalizarea economică, cultura de sine), el aşteaptă încă reflecţiile/deciziile/decretele intelectualului francez în toate aceste chestiuni. Iar acestea, fie sînt orientate în altă parte - de pildă, comemorări şi bilanţuri -, fie sînt frustrante pentru că interpretează/distorsionează copios din perspectiva mitică a evenimentului fondator.

Revin, pentru a încheia, la reflecţiile lui Furet despre Revoluţia franceză. De ce ar fi gîndirea franceză modernă inactuală, mai ales în expresia ei? Pentru că, fidelă evenimentului fondator, ea vizează fundamentul în maniera puterii monarhice absolute care se exercita asupra corpului social fără rest, în virtutea originii sale divine. Or, "Revoluţia franceză nu e de conceput în afara acestei idei şde putere, n.m.ţ sau fantasme, care este un legat al vechii monarhii; dar ea constă în a găsi originile acestei idei în social, în loc de a vedea în ea voinţa lui Dumnezeu." 3
______________
1. François Furet, Reflecţii asupra Revoluţiei franceze (traducere de Mircea Vasilescu), Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, p. 28.
2. Ibidem, p. 104
3. Ibidem, p. 104 .

Alexandru MATEI

 


PUBLICITATE/ PUBLICITE

Plasând ÎN ACEST LOC publicitatea dvs. puteti sa sustineti financiar Liga de cooperare cultural-stiintifica România - Franta.

C'est en placant ICI votre message publicitaire que vous pouvez soutenir financierement la Ligue de cooperation culturelle et scientifique Roumanie - France.

C.E.C.C.A.R.F
12, Rue Frezorilor, sector 1, Bucarest, ROUMANIE
Tel./Fax : 004021-232.93.90
e-mail :
ceccarf@b.astral.ro

Nous offrons à nos clients les services suivants :
-conseils juridiques et économiques permanents,
-création et enregistrement d`une structure roumaine,
-audits en conformité avec les standards internationaux de comptabilité,
-expertises comptables,
-fusions,
-liquidations,
-comptabilité de société, etc.

La plupart de nos clients sont des sociétés françaises implantées en Roumanie.


Le site Emplois Roumanie est dédié aux entreprises offrant des emplois et aux candidats en recherche d`emploi dans l`Espace Francophone. Inscrivez vous dès maintenant sur
www.emplois-roumanie.com


 
© Liga de Cooperare Cultural - Ştiinţifică România - Franţa
© Ligue de Coopération Culturelle et Scientifique Roumanie - France
hosting by ATECK.ro