Photos de Roumanie | Photos de France | Photos d’autres pays francophones

 

 
Home Page Documente - Arhivă DILEMA VECHE Intrarea în vîrsta adultă
 

DILEMA VECHE Intrarea în vîrsta adultă

 

De trei ani de zile trăiesc cu constanţă în Franţa, dar, cum mă ocup de "studii româneşti" la o universitate din Paris, am rămas conectată la cultura română, al cărei spirit şi carnaţie ar trebui să le fac să treacă, inteligibil şi afectiv, într-un spaţiu afin şi totuşi foarte diferit. Mă aflu, deci, între Franţa şi România, şi în spaţiul francez, şi în cel român, supusă unui proces osmotic şi contradictoriu de "integrare relativă" şi temporară, situaţie în care trăiesc astăzi din ce în ce mai mulţi oameni aflaţi între două sau mai multe culturi şi obligaţi să secrete "sinteze provizorii" între identităţi divergente, pentru buna lor funcţionare personală.

Ştiu că generalizările despre naţiuni sînt întotdeauna forţate şi atacabile, dar nu ne putem lipsi totalmente de ele. Dacă ar fi să sintetizez în cîteva puncte ceea ce mi se pare mie esenţial din percepţia inevitabil stufoasă a Franţei, ar trebui să enumăr următoarele patru puncte: o cultură raţională; o cultură masculină; o cultură a principiilor universale; o cultură matură.

O cultură raţională: pentru un român, ca şi pentru alte naţii mai impulsive şi mai umorale, e destul de impresionant să constaţi că dintre toate dimensiunile pe care pot funcţiona cu precădere indivizii şi comunităţile umane, francezii au ales de cîteva secole şi au reuşit cu tenacitate să privilegieze raţiunea, rezonabilitatea, moderaţia în toate aspectele vieţii. Instinctivul, afectivul şi spiritualul din omul privat, pe de o parte, iar, pe de altă parte, socialul şi publicul din omul politic şi colectiv, toate aceste valenţe ale omului generic sînt supuse de secole unei puternice "constrîngeri" raţionale. Totul trebuie tradus în limbajul clar al realităţilor analizabile, explicabile, denumibile, etichetabile, de la bucătărie la viaţa sentimentală, de la obişnuinţele familiale la deciziile politice, de la experienţa artistică la cele mai fine nuanţe ale experienţei spirituale. Chiar dacă excesele de care a fost acuzată cultura franceză sînt reale - raţionalism arogant, speculativitate exagerată, cultivarea scolastică a inteligenţei, scepticism încăpăţînat, pozitivism fanatic etc. - această centrare pe facultatea raţională în dauna altora, poate mai expresive, dar mai periculoase, urmăreşte inteligibilitatea tuturor faţetelor vieţii şi, finalmente, accesul tuturor indivizilor la o formă mai demnă de existenţă, mai lucidă, mai controlată, mai responsabilă. Aceasta explică de ce derivele de tot felul n-au avut viaţă lungă pe solul francez şi de ce modelul politic, cultural şi civilizaţional francez a putut fi exportat şi adaptat în alte areale culturale, cum e cultura română - mai instinctivă, mai nedecantată, mai iraţională.

O cultură masculină: după o vreme, începi să realizezi că există un fel de "gen" diferit între culturi, reieşind subtil din o mie şi una de amănunte, din aspectele lingvistice, din moravuri, din preferinţele comportamentale, din dominantele culturale etc. Cultura franceză e mai lucidă şi mai rigidă, mai luptătoare, mai ambiţioasă şi mai agresivă, deci, una peste alta, e mai masculină. Cultura română e mai convivială, mai pasivă şi mai contemplativă, cu un simţ încă neatrofiat al sacrului şi al cosmicului, într-un cuvînt, e o cultură mai feminină, aş zice. Faţă de energetismul şi nervozitatea culturii franceze, cea română pare delăsătoare şi lentă. Există, de aceea, între ele atracţie şi complementaritate, dar şi destule neînţelegeri reciproce. Uneori, această diferenţă de mentalitate poate fi handicapantă sau, dimpotrivă, valorizantă. Pentru o româncă "feministă pasivă" ca mine, această constatare nu e complexantă, nici înjositoare, e, dimpotrivă, curioasă şi îmbogăţitoare, căci pot să percep, prin comparaţie, avantajele şi dezavantajele, exagerările şi pierderile ambelor situări, şi să încerc, pe cît pot, un fel de sinteză personală.

O cultură a principiilor universale: venind dintr-o cultură încă foarte auto-centrată, cum e cultura română, foarte preocupată de specificitatea ei, de unicitatea ei, de dificultăţile ei reale şi provinciale, deschiderea spiritului francez către universalitate e o experienţă ce te marchează. Există o coerenţă între faptul că francezul mediu se interesează real de soarta ţărilor lumii a treia, că ziarele alocă mai mult spaţiu treburilor internaţionale decît celor interne, că ONG-urile franceze străbat de zeci de ani planeta în lung şi în lat cu diverse misiuni umanitare, şi, pe de altă parte, între faptul că Franţa luptă cu consecvenţă să-şi păstreze statutul de mare putere politică europeană şi de instanţă diplomatică internaţională inconturnabilă. Decurgînd desigur din moştenirea istorică de fostă mare cultură cu vocaţie universală, de ţară a Revoluţiei de la 1789 şi de fostă mare putere colonială, coerenţa aceasta face ca spaţiul intelectual francez să fie în continuare sensibil la vocaţia universalistă a altor spaţii culturale (ex-comunist sau musulman, de pildă), şi să fie virulent împotriva universalismului dominator american. Franţa rămîne în continuare mare propagatoare şi consumatoare de principii universale, de la drepturile omului la drepturile minorităţilor, la alter-mondialism şi ecologie planetară etc. După cum rămîne în continuare inventatoarea principală de noi mode intelectuale, preluate şi internaţionalizate nu o dată, ironia sorţii, prin filieră americană. A învăţa să te situezi pe un palier de generalitate umană mai înaltă, ca individ şi comunitate, a te simţi responsabil şi legat de restul mare al lumii, a tenta perspective şi problematizări trans-naţionale mi se pare o demnitate care trebuie internalizată şi de români.

O cultură matură: faţă de cultura română, aflată la fiecare 30-40 de ani între criză de identitate, după Pompiliu Constantinescu, cultura franceză a reuşit să depăşească momentele de ruptură din ultimele trei secole fără să o ia mereu de la capăt, acumulînd şi fructificînd un enorm capital de civilizaţie şi spiritualitate în baza unei bune memorii culturale şi a unei strategii politice inteligente. Întreţinută constant şi harnic prin instituţii şi întreprinderi intelectuale uneori seculare, ea posedă o dimensiune critică activă, chiar virulentă, dar pe cît de auto-critică, pe atît de constructivă, dezvoltîndu-se în interiorul propriului sistem, negîndu-l atît cît e nevoie şi respectînd reguli stricte de joc, astfel încît întregul rămîne organic şi evolutiv. În felul acesta dinamica intelectuală franceză, mereu pe picior de revoltă şi reformulare, se constituie ca un veritabil mecanism de autoreglare şi regenerare, iar nu unul de subminare şi fragilizare constantă ca la alte culturi mai inexperimentate. Deşi bătrînă, şi cu conştiinţa vîrstei a treia, cultura franceză ştie să se menţină, să integreze organic importuri afine, să refuze abil influxuri considerate nocive, să tragă repede concluzii din experienţe nefericite, ştie bine, cu alte cuvinte, "să-şi ţină faţa". În comparaţie cu ea, cultura română actuală pare încă tînără, încă post-adolescentină, prin individualismul haotic, prin vedetismul facil, prin privilegierea efectului imediat în dauna construcţiei de durată, prin sincronizarea uneori grăbită, ori, dimpotrivă, prin conservatorism rigid acolo unde nu te aştepţi, alteori prin naivitate psihologică şi politică.

Dar sînt semne că, în ciuda decalajului istoric de 50 de ani şi a celui civilizaţional probabil mai mare, cultura română se apropie de maturitate. Chiar actualele polemici intelectuale mi se par un asemenea semn, în măsura în care ele denotă opţiuni ideologice diferite şi necesare, mai degrabă complementare decît excluzîndu-se reciproc, vizînd sfere diferite ale vieţii, şi în măsura în care ele nu sînt luate prea personal. Un bun dialog cu cultura franceză în baza unei tradiţii deja seculare, dar fără complexe de inferioritate, şi fără exclusivism faţă de alte culturi, nu poate decît să echilibreze intrarea în vîrsta noastră colectivă adultă şi planetară.

Magda CÂRNECI

 


PUBLICITATE/ PUBLICITE

Plasând ÎN ACEST LOC publicitatea dvs. puteti sa sustineti financiar Liga de cooperare cultural-stiintifica România - Franta.

C'est en placant ICI votre message publicitaire que vous pouvez soutenir financierement la Ligue de cooperation culturelle et scientifique Roumanie - France.

C.E.C.C.A.R.F
12, Rue Frezorilor, sector 1, Bucarest, ROUMANIE
Tel./Fax : 004021-232.93.90
e-mail :
ceccarf@b.astral.ro

Nous offrons à nos clients les services suivants :
-conseils juridiques et économiques permanents,
-création et enregistrement d`une structure roumaine,
-audits en conformité avec les standards internationaux de comptabilité,
-expertises comptables,
-fusions,
-liquidations,
-comptabilité de société, etc.

La plupart de nos clients sont des sociétés françaises implantées en Roumanie.


Le site Emplois Roumanie est dédié aux entreprises offrant des emplois et aux candidats en recherche d`emploi dans l`Espace Francophone. Inscrivez vous dès maintenant sur
www.emplois-roumanie.com


 
© Liga de Cooperare Cultural - Ştiinţifică România - Franţa
© Ligue de Coopération Culturelle et Scientifique Roumanie - France
hosting by ATECK.ro