DILEMA VECHE Argument la patru mîini - Alexandru Matei, ce înseamnă Franţa pentru tine? - Mă aflu la Leo acasă, unde tocmai mi-au căzut ochii pe afişul cu O-Zone, lipit de uşa de la baie, şi mă gîndesc că am ajuns în momentul în care pînă şi Franţa poate însemna - iată - orice;-) Ca să răspund totuşi la întrebare, aş vrea să reamintesc o afirmaţie de-a lui Emil Cioran, care spunea că a început să-i placă limba franceză în momentul în care şi-a dat seama de degringolada ei. - Ai zis de O-Zone (de pe uşa mea de la baie), cu cîteva minute înainte vorbeam amîndoi despre Beckett, mai precis despre "anti-romanele" lui... ce mai, sîntem în plină postmodernitate! Ca să fim mai concreţi - şi un piculeţ barthesieni -, hai să facem o chestie de tipul "Îmi place/Nu-mi place"... Deci: ce nu-ţi place? - Nu-mi plac metodele de predare a limbii franceze pentru străini; funcţionarii din administraţie; RER-ul; cartierele din nordul Parisului; naţionala de fotbal; opera Bastille; să stau să citesc la biblioteca Centrului Pompidou; cozile de la biblioteci; pasajele subterane de la metro Châtelet; McDonald's-urile din Paris; ţigările din ce în ce mai scumpe; discursul militant à la UNESCO; Jardin des Tuileries (vara e sufocant); gardurile care împrejmuiesc toate parcurile. Dar ţie? - Mie nu-mi plac: acele boluri din care se bea cafeaua, prezente în toate filmele franţuzeşti; birocraţia; Revoluţia de la 1789; indiferenţa civică, ce poate lua proporţii aiuritoare (vezi bătrînii care au murit de căldură vara trecută); faptul că un geniu teatral precum Alain Platel s-a temut să ardă steagul Franţei într-un spectacol (vezi pag. 13); aerul cu care ţi se spune "Vous avez un p'tit accent"; ideea de "ziar + baghetă"; ideea de "Fête de la musique"; muzica maghrebiană, care a invadat Parisul; Pierre Bourdieu & "comicul" Jamel; Catherine Breillat & Catherine Millet; la gauche caviar; brînzica obligatorie de la sfîrşitul oricărei mese (adică, n-am nimic împotriva brînzei - dar de ce să fii obligat s-o mănînci doar la sfîrşit!?); plaja de la Cannes; trenul zis "Thalys", care face legătura cu Belgia; faptul că nu mai poţi să fumezi în avioane, aeroporturi şi - în curînd - nici în TGV-uri! Ce-ţi place? - Are o formă hexagonală - îmi place! Îmi place că are munţi, dealuri, cîmpii şi mare (nu-mi place că nu are Deltă)... Îmi place Sade, îmi place emfaza lui De Gaulle, îmi plac cerşetorii francezi (nu imigranţii; chiar i-am dat uneia un euro pentru că mi l-a cerut cu un aer foarte indiferent). Ce mai îmi place: Madame Bovary, Montmartre; Jardin du Luxembourg; autobuzele; Nisa; Normandia; filmele franţuzeşti, cu menajuri à trois, faţă de filmele americane obsedate de familie; idealismul lui Foucault, care vroia să desfiinţeze închisorile; vinul; librăriile Gibert Joseph, unde poţi citi; şi mi-au mai plăcut doi SDF (sans-domicile-fixe = fără adăpost), descinşi parcă din Mizerabilii, fundul înalt al negreselor dintr-o anumită parte a Africii şi un negru cu căşti pe urechi, citind Corneille în timp ce stătea la coadă la bibliotecă... Acum zi tu, Leo! - Îmi plac: cozile la cinematografe; faimosul "Studio 28" din Montmartre, unde a fost proiectat prima oară Un cîine andaluz; melcii cu pătrunjel & usturoi; Provenţa; Centrul Beaubourg; Serge Gainsbourg & Jane Birkin; Mylène Farmer; Julien Clerc; Yves Simon; Carla Bruni; Vincent Delerm (ce mai, toată muzica franceză!); Roland Barthes; Marguerite Duras; Michel Houellebecq; intelectualii chic & choc, gen Bernard-Henri Lévy; cititul asiduu în metrou (la orice oră!); ultimul metrou; linia 14 (Madeleine-Bibliothèque); hotelul "Hôtel", din spatele Institutului, unde au stat Borges & Wilde; Place Fürstenberg & Place du Palais Bourbon; fotografiile cu Parisul ale lui Doisneau; grădina Luxembourg & le Parc floral de Vincennes; cimitirul Père-Lachaise; străduţa - sau uliţa - Berton, mai jos de casa lui Balzac; impasse Mallet-Stevens (cu casa aferentă) din arondismentul 16; ploaia de vară pe marile bulevarde; staţiile de metrou Saint-Lazare & Arts et Métiers (care-i place şi lui Dan Stanciu!); rue Mouffetard & rue de la Roquette; podul din spatele catedralei Notre-Dame; emisiunea "Telematin" de pe TV5; spiritul critic; în fine, faptul că este ţara în care - de pildă - un scriitor şi jurnalist la Libération, evreu de origine (Mathieu Lindon), i-a luat apărarea unui alt scriitor, Renaud Camus, acuzat de remarci antisemite... Ce zici, on s'arrête là? - D'accord!
(Alexandru MATEI & a. l. ş.) |
